joi, 26 februarie 2009

Bușteni - Biserica Domnească

joi, 26 februarie 2009 2

Busteni - Biserica Domneasca

Monument istoric de valoare deosebită, Biserica Domnească din Bușteni este o copie redusă a Mânăstirii Horezu, fiind realizată din piatră de carieră. Acest edifiu ridicat în jurul anului 1889 este ctitorie a primul rege al României M. S. Carol I și a soție ei sale M.S. Elisabeta, cei doi fiind pictați în mărime naturală în pronaosul lăcașului de cult. Constructori au fost italienii condusi de Pietro Dreossi.

Biserica se remarcă prin tezaurul său artistic: mobilierul din stejar masiv, catapeteasma - realizată la Viena - considerată o capodoperă și, mai ales, icoanele pictate de celebrul Gheorghe Tătărăscu.

Luptele din Primul Război Mondial datorate aproprierii de granița dintre Vechiul Regat și Imperiul Austro-Ungar și-au lăsat amprenta asupra acestei clădiri, ea necesitând reparații semnificative după 1918.

marți, 24 februarie 2009

București - Calea Victoriei (I)

marți, 24 februarie 2009 2

București - Calea Victoriei

Nu am de gând să repet aici toate informațiile care sunt pe net despre clădirile istorice din această poză. Oricum, vor mai veni posturi despre aceste imobile. Precizez numai că imaginea veche este luată în primăvara lui 1940, în ultimile săptămâni de existență a României mari.

Dacă Palatul CEC, Muzeul de Istorie (fost Palat al Poștelor) și Magazinul Victoria (fost La Fayette) există și azi, clădirea Grand Hotel de France a fost înlocuită de un bloc turn de sticlă și oțel. Referitor la această inserție arhitecturală, cel puțin în plan al înălțimii structurilor din zonă, se poate spune că nu a fost o idee nouă. Încă din anii 30 se intenționa ridicarea unui zgârie-nori pe acel loc. Uite o poză pe blogul lui Radu Olteanu.

sâmbătă, 21 februarie 2009

Ploiești - Piața Centrală

sâmbătă, 21 februarie 2009 4

Poza veche este din anii 30, suprinzând latura vestică a Pieței Unirii (azi profund remodelată urbanistic și re-re-botezată Piața Victoriei). În stânga este Banca Creditul Prahovei, iar în dreapta vechea clădire a Hotelului Central al fraților Radovici (se remarcă acea formă specială a cupolei care va dispare în urma bombardamentelor americane din 1944). Aleea care se vede în poza îngălbejită ducea la intrarea în Primăria Nouă, așa cum era ea cunoscută de ploieșteni (voi vorbi și despre ea, dar altă dată).

Și ca să vorbim și de oameni, nu numai de clădiri, voi aminti un episod din toamna lui 1945. În acest squar s-au adunat tinerii elevi de la Liceul Petru si Pavel de pe Bulevard (după ce în prealabil săriseră pe geam, pentru că ușile erau încuiate), ca să demonstreze împotriva autorităților comuniste și să-și arate sprijinul pentru M.S. Regele Mihai I care se afla în plin conflict cu guvernul Groza.

miercuri, 18 februarie 2009

București - Strada Lipscani

miercuri, 18 februarie 2009 3

În centrul vechi al Capitalei, se ridică monumentalul palat al Băncii Naţionale a României, care este compus din două construcţii unite, dar ridicate în perioade diferite având trăsături specifice. Despre secţiunea nouă, voi vorbi mai detaliat într-un viitor post. Acum nu amintesc decât că planurile ei au fost elaborate de un colectiv de arhitecţi conduşi de arhitectului Ion Davidescu. Piatra de temelie a fost pusă în 1937, iar construcţia efectivă s-a realizat cu precădere în anii celui de-al doilea război mondial.

Partea veche însă este reprezentată de latura dinspre strada Lipscani (poză, în dreapta), fiind o un efect al contextului istoric de după Unirea de la 1859. În ciuda tentativei lui Alexandru Ioan Cuza a crea o monedă naţională – romanatul - dezvoltarea economică a României s-a conturat după instaurarea monarhie şi mai ales după cucerirea independenţei (1877). În 1874 se construieşte pe Calea Mogoşoaiei (care va fi ulterior redenumită Calea Victoriei) Palatul CEC, o primă puternică instituţie bancară. În aprilie 1880, se hotărăşte înfiinţarea BNR, care va funcţiona pentru câţiva ani în nişte camere improprii. Aceste lucruri, precum şi apropierea de tot centrul economic bucureştean (reprezentat de hanuri, hoteluri, ziare şi tipografii) din zona Lipscanilor, determină statul român să cumpere zona „hanul lui Şerban Vodă” pentru a construi o clădire reprezentativă pentru Banca Naţională.

La data de 26 februarie 1882, proiectul pentru construcţia acestei clădiri a fost încredinţat arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, formaţi la Ecole de Beaux Arts din Paris. Decizia se poate explica prin faptul că stilul eclectic cu influenţe franceze reprezenta direcţia urbanistică a Bucureştiului de la sfârşitul sec. XIX. Piatra de temelie a fost pusă la 12 iulie 1884, iar lucrările s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a inginerului arhitect Nicolae Cerchez, asistat de arhitectul E. Băicoianu.

În ziua de 1 iulie 1890, construcţia a fost, în linii mari, finalizată. Palatul a cunoscut o perioadă de activitate febrilă, polarizând în jurul său multe alte sedii de bănci şi societăţi de asigurări. În sală de marmură, actual Muzeu al BNR-ului, se găsea o masă mare, de lemn masiv, cu călimări, tocuri, sugative, pentru completat titluri, unde clienţii putea să completeze actele necesare şi să obţină banii depuşi.

Clădirea adăposteşte şi lucrări de artă de o însemnată valoare, precum tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi Eugen Voinescu. Sala de Consiliu este una din cele mai luxoase încăperi, fiind decorată cu motive florale şi geometrice din stucaturi aurite, dotată cu mobilier în stil Ludovic al XIV-lea cu scaune în piele de Cordoba, candelabre masive din bronz şi draperii de brocart roşu-purpură cu broderii în fir de aur, adăpostind pe pereţi patru picturi monumentale, încastrate în rame masive de stucatură.

 
Atunci si acum Blog. Design by Pocket