sâmbătă, 6 august 2011

Bucuresti - Palatul Facultatii de Drept

sâmbătă, 6 august 2011 1
Palatul Facultatii de Drept

Cu ceva vreme in urma vorbeam despre proiectul interbelic al Cetatii Universitare care urma sa fie construita in Bucuresti, in zona Eroilor - Grozavesti. Aceasta idee s-a materializat doar sub forma a doua cladiri: Casa de Cultura a Studentilor ”Universul” si Palatul Facultatii de Drept, care apare in antiteza de mai sus.

Ca institutie, Facultatea de Drept a aparut la mijlocul secolului XIX, fiind una din facultatile din cadrul Universitatii Bucuresti fondata de Alexandru Ioan Cuza. Daca pana la Primul Razboi Mondial, erau cateva zeci de studenti in fiecare an, in perioada interbelica numarul acestora a crescut intr-un ritm alert ceea ce a dus la nevoia acuta a unui local propriu.

Beneficiind de suportul regelui Carol al II-lea, decanul Nicolae Basilescu incepe o campanie de strangere de fonduri, iar in 1934 incep lucrarile la Palatul Facultatii de Drept. Arhitectul ales a fost Petre Antonescu, iar constructia avea sa devina unul dintre cele mai reusite imobile art-deco din capitala. Pe fatada cladirii se pot vedea mai multe reliefuri realizate de sculptorul Mac Constantinescu. Dupa numai 2 ani, in 1936, constructia era finalizata.

Dupa bombardarea grava a cladirii Universitatii din piata omonima, palatul de pe actualul bulevard Kogalniceanu a devenit sediul institutiei superioare de invatamant. De-a lungul istoriei sale, aula a gazduit numeroase evenimente: de la intalnirile legionare din toamna lui 1940 sau festivitatea de deschidere a anului universitar din 1945 la care a participat Regele Mihai impreuna cu numerosi demnitari ai vremii la concertele Iris de la inceputul anilor 90 sau banalele festivitati de absolvire din prezent.

Poza veche este realizata in primii ani de democratie populara. Cladirea scapase neafectata de bombardamentele din 1944, insa schimbarile (radicale) se aflau in spatele zidurilor, de unde numerosi studenti si profesori fusesera eliminati si inchisi in diferitele temnite din tara. In prezent exista un proiect de modernizare a cladirii, prin inlocuirea geamurilor vechi cu termopane (presupun ca aparatele de aer conditionat sunt totusi doar o coincidenta).

duminică, 31 iulie 2011

Timisoara - Palatul Lloyd

duminică, 31 iulie 2011 1
Palatul Lloyd

Statisticile spun ca Timisoara este orasul cu cele mai multe monumente istorice din Romania, asa ca orasul de pe Bega va fi subiectul mai multor comparatii atunci - acum. Pentru prima data, ne oprim in Piata Operei, la Palatul Lloyd.

Cladirea a fost ridicata intre 1910 - 1912 dupa planurile arhitectului Lipot Baumhorn intr-un stil eclectic cu influente secession. Initial, imobilul avea la parter spatii comerciale si restaurantul Lloyd (care exista si in prezent), primul etaj era ocupat de Banca Agricola, iar etajele 2 si 3 erau rezervate apartamentelor.

In perioada interbelica, Palatul Lloyd apartinea Camerei de Comert Timisoara care in 1945 a donat cladirea Universitatii de Vest, infiintata dupa unirea cu Romania. Trei ani mai tarziu, imobilul a fost nationalizat, devenind sediul rectoratului Universitatii Politehnice din oras.

miercuri, 6 iulie 2011

Bucuresti - Casa de cultura a studentilor

miercuri, 6 iulie 2011 2
Casa de Cultura a Studentilor

Revenim dupa o pauza de care nu suntem deloc mandri si ne oprim in Bucuresti pe Calea Plevnei, nr 61, la un edificiu interbelic: Casa de Cultura a Studentilor.

Ideea construirii unui local destinat stundetilor a aparut in paginile ziarului ”Universul” (cotidian cu orientare politica de dreapta si care avea cel mai mare tiraj din Romania interbelica - in jur de 200.000 de exemplare pe zi). Stelian Popescu, patronul si administratorul intregului trust ”Universul” (avea publicatii adresate numai anumitor categorii, redactii in majoritatea oraselor mari si una din cele mai importante tipografii din capitala), a pornit la inceputul anilor 30 o campanie de strangere de fonduri in paginile ziarului central. Suma stransa nu a fost de ajuns, dar pentru a-si onora promisiunea fata de cititorii sai, ”Universul” a donat restul de bani.

Locul ales nu era unul intamplator. O data cu venirea lui Carol al II-lea pe tronul Romaniei, dezvoltarea urbanistica a Bucurestilor a cunoscut o intensificare semnificativa. Unul dintre proiectele despre care se vorbea foarte mult la acea vreme era realizarea unei ”cetati universitare” in zona Eroilor - Grozavesti, unde urmau sa fie concentrate toate facultatile si caminele. Primul pas a fost construirea Palatului Facultatii de Drept, opera a arhitectului Petre Antonescu. In jur erau deja Facultatile de Medicina si de Medicina Veterinara, iar lucrarile urmau sa se continue pe locul unde azi este Parcul Operei (pe atunci era arena de fotbal a echipei Venus) si Casa Radio. Inscriindu-se in aceasta urbanistica, locul Casei de Cultura a Studentilor a fost ales pe Calea Plevnei, aproximativ in spatele actualului Parc al Operei.

Cladirea a fost realizata de arhitectul Petre Antonescu, sub antrepriza inginerului Emil Pragher si a fost inaugurata in 1937 sub numele de ”Casa de cultura a studentilor <>”. Totusi, rolul pentru care fusese gandita la inceputul anilor 30 era de a fi (si) camin studentesc, nu (doar) un spatiu pentru activitatile culturale ale studentilor.

In perioada 1957 - 1982, Casa de Cultura a Studentilor a purtat numele lui Grigore Preoteasa, lider comunist roman mort in conditii suspecte intr-un accident de avion pe aeroportul din Moscova. Totodata, in perioada comunista (si nu numai) in aceasta cladire au avut loc numeroase evenimente culturale care au adunat personalitati celebre, dar despre care mai bine cititi pe site-ul CCS.

Astazi, cladirea pare sa nu mai aiba eleganta sa din anii 30, care reiese din ilustratia de epoca. Terasa dinspre est (partea dinspre centrul orasului) a fost inchisa tamplarie metalica, iar pe fatada dinspre Calea Plevnei a fost zidita o noua intrare din faianta neagra (?) in clubul care functioneaza in prezent in cladire. Si nu in ultimul rand, copacii si masinile parcate in fata sa mascheaza imobilul.

luni, 25 aprilie 2011

Targoviste - Posta

luni, 25 aprilie 2011 1
Posta Veche - Targoviste

Posta din Targoviste este un exemplu de cladire neo-romaneasca ridicata la inceputul secolului XX (probabil in 1906). Remarcabile sunt ancadramentele ferestrelor care amintesc de arhitectura veche bisericeasca, atat de prezenta in vechea capitala a Valahiei prin numeroasele locasuri de cult din oras. Comparand cele doua imagini, Palatul Postei pare sa fie singura cladire din zona care a ramas in picioare.

vineri, 1 aprilie 2011

Bucuresti - Piata Mihail Kolgalniceanu

vineri, 1 aprilie 2011 2
Piata Mihail Kogalniceanu

Aceasta este una din antiteze care spun totul de la sine. Piata Mihail Kogalniceanu apare ca un spatiu liber si uman in perioada interbelica, in timp ce in prezent este sufocata de traficul intens si numarul mare de autovehicule parcate pe fiecare loc disponibil.

Pe langa numarul masinilor, aspectul oamenilor si calitatea mobilierului stradal (ce stalp elegant apare in poza de epoca), intre cele doua imagini exista si alte diferente. In primul rand este vorba de statuia lui Mihai Kogalniceanu (ilustru om politic roman, dar caruia i se atribuie in mod eronat declaratia de independenta) amplasata in 1936 in mijlocul pietei, fiind una din principalele opere ale sculptorului Oscar Han. De asemenea, cladirea cu cupola de langa blocul modernist din centrul imaginii vechi a fost inlocuita pana in perioada comunista cu un bloc (cunoscut azi pentru shaormeria foarte ieftina de la parter) care depaseste inaltimea tuturor vecinilor sai (dovada ca unele moravuri nu s-au schimbat ultimile decenii). De asemenea, in plan departat, in capatul Caii Plevnei dinspre Splai, in imaginea veche apare un teren neocupat de vreo constructie, iar in prezent, pe locul sau se afla ”Casa Bloc” construita in 1936 dupa planurile arhitectului Jean Valeanu.

vineri, 18 martie 2011

Bucuresti - Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari

vineri, 18 martie 2011 1
Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari

Dar toti il stim drept Ministerul Justitiei, de pe bulevardul Elisabeta, peste drum de Cismigiu! Multumita lui Armyuser (care a scris un articol detaliat pe aceasta tema) vedem ca lucrurile nu stau chiar asa. Trecutul acestui imobil este o portretizare a moravurilor societatii romanesti si, in special, a unei institutii a statului.

In 1921, medicii veterinari din mai multe ministere au acceptat sa doneze 5% din salariul lor pentru ridicarea unui palat al asociatiei care sa gazduiasca diferite actiuni precum cercetare stiintifica sau opere sociale pentru familiile membrilor. Proiectul a fost incredintat arhitectului Constantin Iotzu (acelasi care a conceput planurile Casei Corpului Didactic din apropiere), stilul fiind o combinatie interesanta de clasicism si art-deco. Lucrarile s-au derulat intre 1929-1933, trecand peste criza din epoca printr-un imprumut bancar.

Pe 26 februarie 1933, in prezenta regelui Carol al II-lea, noul palat este inaugurat, dar in interiorul sau, este gazduit, pana la construirea unui sediu propriu, Ministerul Justitiei. Acest sediu urma sa fie ridicat in Piata Palatul Regal, dar avea sa fie finalizat in anii stalinismului, iar in perioada Ceausescu, imobilul era cunoscut drept ”CC-ul”. De la balconul sau, Nicolae Ceausescu a rostit ultimul discurs public in calitate de presedinte, in decembrie 1989.

Instaurarea comunismului in Romania a gasit asadar Ministerul Justitiei cu sediul nefinalizat, fiind chirias in Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari. Asociatia este desfiintata in 1949, iar cladirea trece in patrimoniul statului. Cu toate ca regimul comunist a cazut de facto de mai mult de 20 de ani si exista o lege a retrocedarilor, cladirea este in continuare sediul diferitelor institutii ale Ministerului Justiei (mai multe detalii aici).

luni, 7 martie 2011

Bistrita - Strada Spitalului

luni, 7 martie 2011 0
Untitled-1 copy

Strada Spitalului a aparut in secolul XIII, in urma dezvoltarii urbane din jurul Bisericii Evanghelice si a primit acest prim nume de la spitalul care se afla in apropiere (astazi disparut).

Si-a schimbat apoi denumirea in Bruckental (1934), Bratianu (1935), Mussolini (1940), Molotov (1950), Teilor (1962), iar in prezent se numeste strada Gheorghe Sincai. Biserica din antiteza este Biserica Romano-Catolica.

Schimbari majore nu s-au petrecut, cu exceptia cladirii in stil seccesion din dreapta imaginii, care a luat locul unui imobil modest, cu un singur etaj. De asemenea, mai apare o problema pe care am intalnit-o in tot centrul istoric al Bistritei - copacii plantati pe marginea strazii, care ascund fatadele vechi ale cladirilor.

 
Atunci si acum Blog. Design by Pocket