Am vorbit în trecut de una din clădirile emblematice ale Pieței Universității din București - Palatul Societății de Asigurări „Generala” - iar astăzi ne vom opri asupra uneia dintre statuile din acel spațiu, mai exact statuia lui Ion Heliade Rădulescu, scriitor, om politic pașoptist și fondatorul Academiei Române.
Monumentul a fost ridicat în 1881, la doar 9 ani de la moartea lui Heliade Rădulescu și este a doua apărută în acea axă a monumentelor, după statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu. Este opera italianului Ettore Ferrari, același care a realizat și statuia lui Ovidiu de la Constanța. Statuia se înalță pe locul vechilor clădiri ale Mânăstirii Sfântul Sava, astăzi dispărută.
De remarcat ar fi și forma inițială a vechiului corp al clădirii Universității. Această parte va fi puternic afectată de bombardamente, în 1944, și demolată apoi. Până prin 1960 a fost un spațiu gol, pentru ca în deceniul al 7-lea să reconstruiască actualul corp care azi găzduiește Facultatea de Istorie.
În orice caz, statuia lui Ion Heliade Rădulescu a văzut multe de-a lungul existenței - de la manifestațiile conservatorilor împotriva liberalilor sau ale liberalilor contra conservatorilor, la paradele de 10 mai sărbătorite aici în primii ani de după Marea Unire și până la „golanii” bătuți de mineri în iunie 1990. Ca un aspect particular, atunci când s-a ridicat acest monument, Alexandru Vlahuță a scris în cinstea statuii o poezie în spiritul romantic al epocii și care se încheia astfel:
Ah, ridică-ţi, bard ilustru, din a vremii adâncime
Fruntea-ţi plină de lumină şi priveşte din trecut
Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut
Într-o marmură eternă umbra-ţi sfântă să se-nchege
Şi cum astăzi ţi se-nchină şi te-admiră codrul-rege!
5 comentarii:
Vechiul corp al Universitatii era chiar Academia initiala, construita vis-a-vis de Manastirea Sf. Sava (unde e acum statuia lui Mihai Viteazu).
Reconstructia corpului bombardat este facuta "de mantuiala", iar basorelieful din fronton, apartinand lui Karl Storck, nu a mai fost refacut. Ce sa mai vorbim de acvila incoronata din centru si gargoii din margini (asemanatori cu ai Ateneului).
Fragmente din frontonul initial bombardat in 1944 se gasesc la Muzeul Cecilia si Frederic Storck, pe str. Vasile Alecsandri. Tot la acest muzeu se gasesc si fragmente din vechiul Teatru National (bombardat si el in 1944).
Din harta lui Radu Oltean, de la articolul cu statuia lui Mihai Viteazu rezultă că Academia propriu-zisă era în locul vechiului corp al Universității. Nu cunosc atât de bine istoria Bucureștiului, așa că nu știu exact ce să spun, dar poate că ai dreptate...
Cât despre fragmentele din vechiul basorelief, habar nu aveam. Trebuie să dac un drum până la acel muzeu :)
Nu, vechiul corp al Universitatii ERA chiar Academia veche. Nu a fost demolata, ci pur si simplu extinsa si "imbogatita" :)
Strada V. Alecsandri este in apropiere de Piata Victoriei
Da, ai dreptate. M-am mai documentat un pic și îți dau dreptate :)
Dar în harta lui Radu Oltean pe locul acela apar niște clădiri ale mânăstirii, nu academia. Nu știu exact...
Acvila care din vârful frontonului distrus de bombardament se afla, prin anii 70, într-un fel de muzeu al Universităţii, din localul rectoratului Universităţii (local cunoscut mai ales ca "Facultatea de drept"); deci clădirea bombardată se reconstruise, dar se renunţase la reamplasarea acvilei, cine stie din ce ratiuni...Poate că într-o zi se va reamplasa (ori reface, dacă s-a pierdut între timp)...
Trimiteți un comentariu