Denumirea dealului şi anume “Flămânda” e legendară şi tradiţia spune ca însuşi Negru Vodă a dat acest nume:"domnitorul a zăbovit îndelung pe o culme, până a flămânzit, dar oamenii din preajma locului n-au avut cu ce să-i ostoiască foamea. Atunci s-a hotărât voievodul să îi împroprietăreasca printr-un hrisov, făcându-i moşneni mândri şi plini de dârzenie în apărarea acelor muscele." De atunci i s-a spus acelui deal "Flămânda" şi aşa i-a rămas numele până în ziua de azi.
O altă explicaţie, despre denumirea dealului, este aceea legată de cimitirul din apropiere care se zice că este “flămând” pentru ca nu se mai satură să înghită morţii, cum nu s-a săturat nici Negru Vodă de privit din vârful dealului, acum aproape o mie de ani.
Biserica Flămânda s-a numit iniţial Schitul Mărculeşti după numele primului ctitor (1765) şi avea o singură turlă. Între 1886 – 1890 s-a construit o nouă biserică. Degradându-se este demolată şi aceasta după 1943. Alături s-a construit actuala biserică între anii 1941-1943 de Gh. Ştefănescu, în memoria fiicei sale care a murit într-un accident chiar în ziua nunţii.
“Flămânda este o mică mănăstire pe vârful unui deluleţ în marginea Câmpulungului, de ceea parte de râu. Ce va fi fostîin vechime nu ştiu. Dară ştiu, după cum mi s-a spus, că aci a fost închis Ienachiţă Văcărescu poetul, de către fanarioţi, pentru gândurile lui patriotice.[...]
În Vârful dealului, dacă ajungi, stai şi te miri ce fel de mănăstire să fie asta! Acolo nu se vede nici urmă de locuinţă omenească. Nici chilii de călugari, nici nimic.” Petre Ispirescu , “Snoave sau poveşti populare”, vol. II, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988, pp. 692-698.
În anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, tânăra Margareta Ştefănescu se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi. Fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului filantrop Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată lumea bună a târgului. Dar în localitatea Găeşti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. În urma accidentului, nevinovata Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani, ceilalţi pasageri din maşină rămânând neatinşi. Îngroziţi de această tragică întâmplare, nefericiţii părinţi şi-au înmormântat unicul copil la Cimitirul Bellu din Capitală. Margareta a fost asezată în sicriu şi purtată pe ultimul drum îmbrăcată în rochia de mireasă, pe care se mai vedeau pete de sânge. Tragedia a facut înconjurul ţinutului. Toţi localnicii vârstnici îşi mai amintesc această întâmplare încă şi în ziua de azi. Dar la puţină vreme după înmormântare, Gheorghe Ştefănescu începe să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: "Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung...". În cele din urmă, tatăl înţelege mesajul şi ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape doua sute de ani în urmă, "Schitul Mireselor" începuse să înzestreze fete sărace pentru măritiş. Fiind om înstărit, Gheorghe Ştefănescu nu a precupeţit nici un ban pentru această ctitorie. Piatra de temelie s-a pus în 1938, şi după numai doi ani, în 1940, deşi începuse cel de-al doilea război mondial, lăcaşul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. Cei care au desăvârşit construcţia din piatră albă de Albeşti au fost meşterii pietrari italieni, stabiliţi la Câmpulung între cele două războaie, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii de Nicolo. Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşitele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt, albă precum un voal de piatră. În 1942, a plecat dintre cei vii şi mama tragicei mirese, fiind aşezată alături de fiica sa, în acelaşi locaş. În anul 1948, pe data de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Părintele Iustinian Marina, avea să sfinţească această ctitorie. De faţă se afla, singur, îmbătrânit şi deja sărac, din cauza schimbării timpurilor, însuşi ctitorul Gheorghe Ştefănescu, ale cărui oseminte odihnesc astăzi lângă soţie şi fiică, sub cea de-a treia lespede de piatră. (sursa: www.forumula-as.ro)
Pictura este originală, păstrându-se încă din anul 1940.
Partea dreaptă a naosului necesită lucrări de reabilitare şi de consolidare a fundaţiei. Din păcate, ca la toate monumentele istorice, nu există fonduri.
3 comentarii:
Fratilor: Drama lui Mihai Feraru de 52 ani a inceput in anul 1990 cand i-a murit un copil in varsta de 6 ani, intr-un accident de masina, Au urmat ani de chin cumplit pana-n anul 1994cand a suferit primul infarct miocardic anteroseptal,, pe vremea aceea muncea la combinatul siderurgic galati, la 2 ani a suferit si al 2 lea infarct miocardic, urmat de un tragic accident vascular cerebral, chiar din trunchiul cerebral, care la paralizat ptr tot restul vietii sale, ,partial,, a urmat iar si iar ani de chin ptr a se recupera cat de cat, acum mihai poate sa mearga cate 50 metri se opreste sa se odihneasca apoi iar mai merge putin si tot asa-i viata lui, familia bietului om este compusa din el si sotia sa care si ea este f bolnava ,,cardiaca,, si are ostroporoza i-se macina oasele,, familia lui mihai traeste din pensia lui pe caz de boala care este f f mica ptr asa boli f incurabile, sotia sa NU are nici un fel de venit si nu are nici pamant sau animale, ei amandoi nu poate efectua nici un fel de activitate, consuma amandoi zilnic aceleasi medicamente care ii costa lunar cate 230 lei compensat, mai are si o datorie la BCR de 180 lei lunar, va rog sa va inchipuiti cat de greu traesc acesti 2 oameni, mihai este persoana cu handicap de unde primeste un ajutor de 31 lei lunar[treizecisiunulei] ce sa-si cumpere de asa bani? mihai cere ajutor din partea ori-cui ptr a trai, daca doriti sa-l ajutati pe mihaio puteti face acolo unde primeste acel ajutor de la handicap in cont la Raiffaisen Bank care are nr RO93rzbr0000060001059026 in lei, sau acasa orice fel de ajutor este bine venit, bunul dumnezeu o sa va rasplateasca, el se va ruga ptr sanatatea fiecaruia,, Doamne Ajuta,, tel 0764807565 A-R
--------------------------------------------------------------------------------
1.jpg
Totul este adevarat in istora de mai sus. Un lucru insa este omis: "filantropul" Gheorge Stefanescu a facut averea luand din ratia de hrana a prizonierilor in timpul primului razboi mondial.
Gheroghe Stefanescu a avut o casa mare si in Bucuresti, demolata cam prin 1984. Casa se afla un pic dupa intersectia Mosilor cu Bulevardul. In acea casa a functionat vreme indelungata "Institutul George Calinescu".
Dumnezeu sa ne ierte pe toti.
Povestea miresei o stiu din anul 1972, cand, eleva fiind la Scoala Normala de la poalele acestui deal, urcam la manastire foarte des. Nu stiam insa toate detaliile. Chiar ma intrebam, vazand-o razand fericita din poza facuta in rochia alba , splendida, cand si unde anume s-a intamplat totul. Acum am inteles. A vizitat manastirea de curand. Era inchisa si nu era cineva sa-mi dea vreun detaliu. Asta este deci...lipsa de bani. Chiar n-or mai fi existand filantropi? Sa inteleg din anteriorul comentariu ca ce se face din bani necinstit castigati, nu dureaza? Poate se mai gasesc filantropi adevarati. Altfel e de rau cu toata natia asta!
Trimiteți un comentariu