(click pe poza pentru marire)
Februarie. 1940. Bucuresti. Regatul Romaniei. Margaret Bourke-White, prima femeie corespondent de razboi, se afla in capitala unei tari ce isi traia ultimile luni de existenta intr-o zodie istorica norocoasa. Mergand pe Lipscani, probabil spre Grand Hotel, americanca se opreste in fata Palatului BNR, si fotografiaza. Apoi merge mai departe.
Februarie. 2010. Bucuresti. Republica Romania. Aparatele foto s-au schimbat, Romania normala a murit undeva la mijlocul anilor 40, iar Margaret Bourke-White a trecut in lumea de dincolo in august 1971. Singur, Palatul Bancii Nationale a Romaniei a ramas acelasi. In fond, fatada de la Lipscani a vazut multe: jobene trecand agale ametite de prea multe pahare, tramvaie trase de cai tarandu-se prin arsita verii, taranci ducandu-si cosurile spre Piata Mare, automobile si diplomati straini, gloante si bombe aruncate de-a valma, sandale proletare pasind indiferente si blugi taiati alaturi de fuste hippie. Si, pentru ce?
Vreme trece, vreme vine...
3 comentarii:
Frumos textul care insoteste comparatia.
Poza corespondentei e titrata "Building in the Black Bourse Area of the city", parca. Se pare ca Bursa Neagra functiona prin tot districtul financiar, de la sucursalele bancilor din Pasagiul Vilacrosse pana la Prefectura Politiei.
Mi-a placut textul:)
Azi, 22 martie 2010, am trecut prin faţa lui. Prin jur lucruri dezolante, dar cred că ne-a trecut vremea cînd ne miram sau revoltam... Poate e mai sănătos acum, camod de-a vedea lucrurile. Mă uitam la întreaga zonă, care e pe ducă. Ziduri, fundaţii, spirit etc. Dacă aşa vrea mersul vremii...
Trimiteți un comentariu