Bucuresti - Biserica Boteanu-Enei

(click pe imagine pentru marire)

In apropierea Muzeului Theodor Aman se afla o biserica cu un istoric notabil. La sfarsitul secolului XVII, zona strazii C.A. Rosetti reprezenta hotarul de nord al Bucurestilor. Aici, in 1682, jupanul Mihul a ridicat o mica bisericuta de lemn cunoscuta drept Bradu-Boteanu, primul nume venind de la un brad inalt care se afla in apropierea lacasului de cult, iar celalalt de la mahalaua in care se afla.

In timpul domniilor fanariote, mai exact in 1760, doi urmasi ai primului ctitor demoleaza vechea constructie si zidesc o biserica de lemn de mici dimensiuni, dar cu turle inalte, disproportionale cu cladirea propriu-zisa. Ultima schimbare a lacasului s-a petrecut intre 1908-1911, cand vechea biserica a fost inlocuita cu una mult mai incapatoare, cea din poza din 1939. Din bisericuta de la 1760 mai exista numai pisania scrisa in chirilica si care se afla in prezent expusa pe zidul actualei biserici, la intrare, pe partea dreapta.

Constructia ridicata in urma cu un secol si-a pierdut partial aspectul, deoarece la cutremurul din 1940 s-au prabusit turlele, iar aceastea din urma nu au mai fost niciodata refacute. Ultima schimbare s-a petrecut in 1977, cand in urma disparitiei bisericii Enei (se afla intre fantana de la Universitate si restaurantul Pescarusul, aproximativ pe locul blocului cu cazinou la parter), cele doua parohii s-au unit, redenumindu-se ”Boteanu-Enei”. Ca sursa pentru cele scrise mai sus am folosit un articol din Ziarul Lumina - oficiosul Patriarhiei. Spre uimirea mea, in articolul respectiv apare o afirmatie care ori dovedeste necunoastere, ori lasitatea de a recunoaste un adevar istoric. Autorul afirma ca biserca Enei a fost ”demolata de cutremurul din 1977”, ceea ce este o minciuna. Lacasul de cult, care data de la 1613 a scapat neafectat de seism, spre deosebire de blocul Dunarea de alaturi, dar a fost demolata ”la pachet” de catre buldozerele regimului comunist, cu ingaduirea tacita a inaltilor ierarhi ortodocsi (Raiden a facut un articol foarte bun pe aceasta tema).

Bucuresti - Palatul Stirbei

Pentru a continua seria articolelor despre monumente istorice in pericol, ne oprim astazi pe Calea Victoriei din Bucuresti, la Palatul Stirbei. Initiativa construirii a apartinut viitorului domn al Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stirbei, imobilul functionand mai apoi ca resedinta domneasca. Finalizarea lucrarilor a avut loc undeva in jurul anului 1835, arhitectul cladirii Michel Sanjouand schitand o cladire cu o fatada mai simplista decat cea care exista in prezent.

Palatul a trecut curand prind alte doua renovari si completari. Prima a avut loc in 1852, sub coordonarea arhitectilor Xavier Villacrosse şi Moritz von Ott, iar a doua, cea mai semnificativa, in 1882, cand arhitectul Friederic Hartmann a adaugat etajul cu cariatide si turnul din stanga imaginilor.

In fata Palatului au avut loc parade militare, iar in saloanele sale s-au organizat baluri celebre. Decaderea edificiului a inceput in 1948, cand regimul comunist a nationalizat imobilul. Primii ani de democratie populara au adus grave stricaciuni cladirii. Abia in 1954 se infiinteaza Muzeul de Arta Populara care a functionat in aceasta cladire pana in 1977, lasand locul Muzeului Sticlei si Ceramicii.

In prezent, cladirea a fost retrocedata urmasilor familiei Stirbei care au vandut-o unui anume Ovidiu Popescu. La scurta vreme au fost demolate grajdurile palatului (unice in Bucuresti) si depozitul de vinuri (tot constructie de epoca), iar in locul lor, imediat in spatele fostei resedinte domnesti, urmeaza sa se construiasca un ”mall-cultural” (??) din sticla si otel.

Surse: Art Historia, Bucurestii Noi si Vechi

Bucuresti - Muzeul Theodor Aman

Cand vii din Piata Palatului Regal, imediat dupa ce treci de Biblioteca Central Universitara Carol I, mergand spre Bulevardul Magheru, pe partea dreapta apare o casa care sigur va atrage atentia prin fatada bogat decorata. Este vorba de casa-muzeu Theodor Aman, aflata pe strada C.A.Rosetti, la numarul 8.

Imobilul a fost construit in 1869 dupa planurile artistului Theodor Aman, tot el fiind cel care a realizat mobilierul si decoratiunile exterioare si interioare. Muzeul a fost deschis in 1908, la 17 ani de la moartea pictorului. Datorita starii avansate de degradare, in 2004 a inceput a 3a si cea mai profunda restaurare a casei, lucrarile finalizandu-se in 2009.

Cluj - Gara

Ne oprim azi la una din cele mai vechi gari din Romania - Gara centrala din Cluj-Napoca. Tot ce stim este ca in iulie 1867 s-a anuntat concursul pentru construirea cladirii si a liniei de cale ferata Cluj - Oradea, iar la 7 ianuarie 1869 se pune piatra de temelie a imobilului. Acesta este finalizat in 1870, cand are loc si deschiderea oficiala a noului tronson. (sursa)

Un alt amanunt istoric este ca in 1944, pe cand Clujul inca se afla sub stapanirea Ungariei horthyste, zona a fost puternic bombardata (probabil si gara a fost afectata). Fata de poza veche apar doar mici diferente - in corpul din dreapta au aparut cateva ferestre noi si unele decoratiuni ale acoperisului.

Sibiu - Piata Mare

Si daca tot inceput seria antitezelor atunci - acum in Sibiu, trebuie sa ne mai oprim putin in Piata Mare, ce poate ar merita sa faca parte din patrimoniul UNESCO (lucru care, din pacate, nu s-a realizat pana in prezent, in ciuda unei incercari a autoritatilor locale).

Prima atestare a Pietei apare in 1411 ca loc de desfasurare a comertului cu cereale. Aici aveau loc targuri, adunari sau executii publice, precum cea a lui  Johann Sachs von Harteneck, din 1711. Acesta, in calitatea sa de comite al sasilor a cerut reducerea taxelor pe care populatia germana le platea si impozitarea averilor nobilimii maghiare, fapt care i-a adus multi dusmani politici si, final, decapitarea sa in Piata Mare din Sibiu. Un alt eveniment important s-a consemnat in 1918, cand in fata Bisericii Catolice a fost ridicata o tribuna de unde Regele Ferdinand, Regina Maria si generalul Berthelot au asistat la defilarea armatelor romane. De asemenea, in timpul evenimentelor din decembrie 1989, in Piata Mare s-a tras asupra sibienilor care demonstrau impotriva comunismului, inregistrandu-se atunci 101 morti, dintre care 99 dupa fuga lui Ceausescu din Bucuresti (sursa). In urma acelor zile, Sibiul a fost declarat oras-martir.

Schimbari mari nu s-au petrecut in aceasta parte a Hermanstadt-ului vechi. A existat totusi proiectul, la inceputul perioadei comuniste, de a se demola un sir de cladiri din Piata Mare si de a se construi blocuri socialiste in locul cladirilor vechi de 2-3 sute de ani. Intentia nu s-a materializat datorita eforturilor arhitectului-sef al orasului, sasul Otto Czekelius. Totusi, comunistii nu au lasat piata neschimbata, iar prima masura luata a fost mutarea statuii Sfantul Ioan din Nepomuk (care apare in poza veche) in curtea Bisericii Catolice. Apoi, piata a fost transformata in parc, iar in prezent este pasaj pietonal in care au loc diferite concert, expozitii, festivaluri.

Doua cladiri merita amintite, mai ales la acest moment. Imobilul din dreapta a fost ridicat in 1906, in stil eclectic cu influente Art Nouveau, fiind la vremea aceea sediul Bancii de Credit Funciar. Nationalizata de comunisti, a adapostit apoi diferite institutii locale. Dupa 1990, acestea s-au retras, cladirea a intrat intr-un amplu proces de renovare si consolidare, iar in prezent aici este Primaria Sibiu. Cladirea din centrul imaginii este Muzeul Bruckenthal, construit intre 1778 - 1788 de catre baronul sas Samuel von Brukenthal, un mare colectionar de arta. Acesta este primul muzeu din Romania, care functioneaza neintrerupt din 1819. De ce spuneam ca merita special amintita aceasta cladire acum? Pentru ca dupa aproape 2 secole de existenta neintrerupta, Muzeul Brukenthal este aproape sa se inchida.

Bucuresti - Imobilul UGIR

Nu se gasesc in Bucuresti prea multe exemple de arhitectura fascista - doar vreo 3 cladiri pot fi enumerate: Palatul Academiei Militare, imobilul din continuarea blocului Adriatica-Trieste de pe Splai (nu ii stiu denumirea) si imobilul UGIR. Acesta din urma se afla pe una din strazile care fac legatura intre bulevardul Magheru si Calea Victoriei, in apropiere de Piata Romana.

Un articol foarte interesant despre cladire a fost publicat de Radu pe BucurestiiNoisiVechi, din care scot si eu cateva idei principale. Noul imobil urma sa fie sediul Uniunii Generale a Industriasilor din Romania, fiind ridicat in 1938, dupa planurile arhitectului Constantin Mosinschi, iar constructor a fost renumitul Emil Prager. Pe fatada au fost executate o serie de reliefuri art-deco de catre Mac Constantinescu care glorificau munca si care, din fericire, mai exista si azi (spre deosebire de cele de pe Palatul Victoria, ale aceluiasi artist, disparute in urma bombardamentelor din 1944).

Fotografia veche a fost realizata in 1943 de catre neamtul Willy Pragher si suprinde imobilul UGIR pana sa ii fie adaugat un bloc comunist in partea dinspre bulevardul Magheru. In prezent, fatada cladirii UGIR poate fi admirata doar pe bucati, in functie de campaniile publicitare derulate. :)

Bistrita - Biserica Romano-Catolica

Intarirea catolicismului in Bistrita a urmat acelasi tipar ca si in alte orase din Transilvania, unul dintre exemple fiind cazul Sibiului. O data cu inlaturarea suzeranitatii otomane si preluarea administratiei de catre austrieci, la finalul secolului al XVIII-lea, se constata un amplu proces de ridicare a bisericilor romano-catolice.

In Bistrita, locul ales a fost pe strada Spitalului, unde inca se mai gaseau cladiri afectate de puternicul incendiu din 1758 si care puteau fi usor demolate. Astfel, in timpul domniei lui Iosif al II-lea, mai exact in 1781 incepe constructia lacasului de cult, dupa planurile lui Paul Schmidt, dar lucrarile sunt supervizate de mai tanarul arhitect Turk Antal. Biserica este finalizata in 1787.

Langa se afla un imobil in care a functionat Scoala Piaristilor, unde au invatat, printre altii, si Gheorghe Sincai (de aici si numele actual al strazii) si Andrei Muresanu.

Bistrita este oras frumos, cu un centru vechi interesant, dar - parere personala - foarte putin pus in valoare din cauza vegetatiei care acopera fatadele cladirilor vechi. Este uneori imposibil sa admiri sirul de case vechi de sute de ani, iar de fotografiat nici nu poate fi vorba.

Sursa: bistritza.ro