duminică, 24 mai 2009

Bușteni - Hotel Caraiman

duminică, 24 mai 2009 4

Busteni - Hotel Caraiman

Nu cunosc foarte multe date despre această construcție. Tot ce știu este că nu figurează a fi monument istoric, în ciuda vechimii sale de aproape un secol. În perioada interbelică aici a funcționat ”Marele Hotel Caraiman”, motiv de mândrie al locuitorilor din Bușteni. Probabil că după naționalizarea efectuată de comuniști (așa cred, dar nu sunt sigur) destinația i-a fost schimbată în spital orășenesc.

Sincer să fiu, nici nu știu dacă mai există această clădire. Cel puțin în vara lui 2008, imobilul încă mai stătea bine-mersi pe partea stângă a DN1-ului, în sensul spre Brașov. Apoi, au început discuțiile dacă spitalul merită renovat sau demolat și construit unul nou. Evident, banii au fost criteriul principal. Și mai evident, destui politicieni locali au susținut varianta ”românească” - demolarea. Sper, totuși, să nu se petreacă acest lucru, cu toate că...

marți, 19 mai 2009

Biserica Flămânda - Câmpulung Muscel

marți, 19 mai 2009 3

Denumirea dealului şi anume “Flămânda” e legendară şi tradiţia spune ca însuşi Negru Vodă a dat acest nume:"domnitorul a zăbovit îndelung pe o culme, până a flămânzit, dar oamenii din preajma locului n-au avut cu ce să-i ostoiască foamea. Atunci s-a hotărât voievodul să îi împroprietăreasca printr-un hrisov, făcându-i moşneni mândri şi plini de dârzenie în apărarea acelor muscele." De atunci i s-a spus acelui deal "Flămânda" şi aşa i-a rămas numele până în ziua de azi.
O altă explicaţie, despre denumirea dealului, este aceea legată de cimitirul din apropiere care se zice că este “flămând” pentru ca nu se mai satură să înghită morţii, cum nu s-a săturat nici Negru Vodă de privit din vârful dealului, acum aproape o mie de ani.

Biserica Flămânda s-a numit iniţial Schitul Mărculeşti după numele primului ctitor (1765) şi avea o singură turlă. Între 1886 – 1890 s-a construit o nouă biserică. Degradându-se este demolată şi aceasta după 1943. Alături s-a construit actuala biserică între anii 1941-1943 de Gh. Ştefănescu, în memoria fiicei sale care a murit într-un accident chiar în ziua nunţii.

“Flămânda este o mică mănăstire pe vârful unui deluleţ în marginea Câmpulungului, de ceea parte de râu. Ce va fi fostîin vechime nu ştiu. Dară ştiu, după cum mi s-a spus, că aci a fost închis Ienachiţă Văcărescu poetul, de către fanarioţi, pentru gândurile lui patriotice.[...]
În Vârful dealului, dacă ajungi, stai şi te miri ce fel de mănăstire să fie asta! Acolo nu se vede nici urmă de locuinţă omenească. Nici chilii de călugari, nici nimic.” Petre Ispirescu , “Snoave sau poveşti populare”, vol. II, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988, pp. 692-698.


În anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, tânăra Margareta Ştefănescu se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi. Fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului filantrop Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată lumea bună a târgului. Dar în localitatea Găeşti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. În urma accidentului, nevinovata Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani, ceilalţi pasageri din maşină rămânând neatinşi. Îngroziţi de această tragică întâmplare, nefericiţii părinţi şi-au înmormântat unicul copil la Cimitirul Bellu din Capitală. Margareta a fost asezată în sicriu şi purtată pe ultimul drum îmbrăcată în rochia de mireasă, pe care se mai vedeau pete de sânge. Tragedia a facut înconjurul ţinutului. Toţi localnicii vârstnici îşi mai amintesc această întâmplare încă şi în ziua de azi. Dar la puţină vreme după înmormântare, Gheorghe Ştefănescu începe să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: "Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung...". În cele din urmă, tatăl înţelege mesajul şi ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape doua sute de ani în urmă, "Schitul Mireselor" începuse să înzestreze fete sărace pentru măritiş. Fiind om înstărit, Gheorghe Ştefănescu nu a precupeţit nici un ban pentru această ctitorie. Piatra de temelie s-a pus în 1938, şi după numai doi ani, în 1940, deşi începuse cel de-al doilea război mondial, lăcaşul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. Cei care au desăvârşit construcţia din piatră albă de Albeşti au fost meşterii pietrari italieni, stabiliţi la Câmpulung între cele două războaie, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii de Nicolo. Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşitele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt, albă precum un voal de piatră. În 1942, a plecat dintre cei vii şi mama tragicei mirese, fiind aşezată alături de fiica sa, în acelaşi locaş. În anul 1948, pe data de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Părintele Iustinian Marina, avea să sfinţească această ctitorie. De faţă se afla, singur, îmbătrânit şi deja sărac, din cauza schimbării timpurilor, însuşi ctitorul Gheorghe Ştefănescu, ale cărui oseminte odihnesc astăzi lângă soţie şi fiică, sub cea de-a treia lespede de piatră. (sursa: www.forumula-as.ro)

Pictura este originală, păstrându-se încă din anul 1940.
Partea dreaptă a naosului necesită lucrări de reabilitare şi de consolidare a fundaţiei. Din păcate, ca la toate monumentele istorice, nu există fonduri.

joi, 14 mai 2009

București - Hotel Palace

joi, 14 mai 2009 3

Bucuresti - Hotel Palace

La intersecția bulevardului Elisabeta cu strada Ion Brezoianu se află una din clădirile-simbol ale Bucureștiului, aflată (cum altfel?) în paragină și despre care aproape oricine îi știe o parte din istorie datorită melodiei lui Tudor Chirilă. Unii îi spun Hotel Palace, alții Hotel Cișmigiu, iar alții Berăria Gambrinus, dar toți se referă la același imobil de 6 etaje degradat, părăsit și aflat în pragul prăbușirii.

Povestea sa începe în 1912 când Nicolas Pissiota (român din sudul Balcanilor) îl ia ca arhitect pe vărul său Arghir Culina și împreună ridică o construcție care impresiona la vremea sa prin dotările și luxul său. În posesia familiei Pissiota a rămas până în 1948, când comuniștii au naționalizat imobilul. Până în 1995, clădirea a fost cămin pentru studenții de la teatru și cinematografie, iar povestea celor de la Vama Veche referitoare la fata care a murit în casa liftului este chiar adevărată. În urmă cu câțiva ani, o firmă spaniolă a cumpărat clădirea și promitea păstrarea fațadei și creare de apartamente de lux în interior, dar ideea tot nu s-a materializat.

Și totuși, de unde vine denumirea de Berăria Gambrinus? Această berărie, la origine, a fost fondată în 1901 de Ion Luca Caragiale și era situată vis-a-vis de fostul Teatrul Național și actualul Palat al Telefoanelor. Adevărul este că afacerea marelui dramaturg nu a avut nicio legătură efectivă cu acest loc. Vechea clădire a dispărut în 1940, dar ideea readucerii la viață a ”berăriei Gambrinus” i-a surâs în 1941 unui anume Naumescu care nu a găsit altă locație mai bună decât parterul imobilului de la intersecția Brezoianu cu Elisabeta.

Surse: metropotam, JN

marți, 12 mai 2009

Câmpulung Muscel - Marele Hotel Regal

marți, 12 mai 2009 8


Marele Hotel Regal este construit în centrul vechi al oraşului , de către N.Ştefănescu în anul 1890.
În perioada dintre cele două războaie mondiale aici se organiza sâmbăta târgul săptămânal.

În ultimii ani hotelul a purtat denumirea de Hotel Unic, iar în prezent clădirea este lăsată în paragină.

duminică, 10 mai 2009

Bușteni - Biserica Domnească (II)

duminică, 10 mai 2009 2

Busteni - Biserica Domneasca (II)

O altă perspectivă asupra Bisericii Domnești din Bușteni (despre care am scris aici) - o antiteză între biserica și grădina sa în 1914 și cum arată astăzi.

duminică, 3 mai 2009

București - Palatul Liga Culturală

duminică, 3 mai 2009 5

București - Palatul Liga Culturala

Anii '20 au reprezentat pentru România o perioadă de reașezare și de reformare datorată noilor realități. Liderii politici de atunci se confruntau cu nevoia unei armonizări a tuturor provinciilor unite cu Vechiul Regat, iar acest lucru s-a resimțit inclusiv pe plan cultural și ca urmare statul a investit bani în acest domeniu.

Astfel, în 1926 se punea piatra de temelie a edificiului cunoscut apoi ca ”Palatul Liga Cultarală” din București, situat foarte aproape de Splaiul Dâmboviței, dar și de Grădina Cișmigiului. Construcția s-a realizat sub coordonarea inginerului Constantin Cihodaru, după planurile arhitectului Ion Trajanescu și a fost finalizată în 1929. Cândva, nu știu exact când, clădirea a fost prelungită pe strada Schitu Măgureanu (se poate observa diferența în partea dreaptă), dar noului corp îi lipsesc decorațiunile neo-românești existente pe vechiul edificiu.

Puteți să faceți un exercițiu si să vi-l imaginați pe Nicolae Iorga intrând în această clădire art-deco bucureșteană, pentru că în perioada interbelică aici a avut sediu revista ”Neamul Românesc”, publicația condusă de marele istoric. Clădirea a fost și martora demolărilor ceaușiste de pe malul celălalt al Dâmboviței, când s-a construit Casa Poporului și tot acel monstruos centru civic. În plus, în antiteză se surprinde și diferența între podul cel vechi - dispărut tot în anii 80, la sistematizarea Dâmboviței - și podul cel nou, gri și monoton.

 
Atunci si acum Blog. Design by Pocket