O alta perspectivă a Bulevardului ”Carol I” din Busteni.
Probabil imaginea este undeva de la inceputul anilor 30, deoarece prima casa din stanga pozei vechi a fost inlocuita cu o cladire tipica perioadei interelice. In plan departat se vede fostul Hotel Caraiman, actual spital orasenesc. De asemenea, in dreapta de tot se vad case care au fost demolate in perioada comunista, in locul loc fiind azi un parc si centrul comercial Costila.
Hotel Caraiman (sau cum era branduit de cei din epoca - ”Marele Hotel Caraiman”), vazut de data aceasta dinspre Ploiesti/Sinaia. De remarcat ar fi acel Magasin Universel de la parterul cladirii.
Despre acest imobil am vorbit mai demult, aici.
Nu cunosc foarte multe date despre această construcție. Tot ce știu este că nu figurează a fi monument istoric, în ciuda vechimii sale de aproape un secol. În perioada interbelică aici a funcționat ”Marele Hotel Caraiman”, motiv de mândrie al locuitorilor din Bușteni. Probabil că după naționalizarea efectuată de comuniști (așa cred, dar nu sunt sigur) destinația i-a fost schimbată în spital orășenesc.
Sincer să fiu, nici nu știu dacă mai există această clădire. Cel puțin în vara lui 2008, imobilul încă mai stătea bine-mersi pe partea stângă a DN1-ului, în sensul spre Brașov. Apoi, au început discuțiile dacă spitalul merită renovat sau demolat și construit unul nou. Evident, banii au fost criteriul principal. Și mai evident, destui politicieni locali au susținut varianta ”românească” - demolarea. Sper, totuși, să nu se petreacă acest lucru, cu toate că...
O altă perspectivă asupra Bisericii Domnești din Bușteni (despre care am scris aici) - o antiteză între biserica și grădina sa în 1914 și cum arată astăzi.
O altă clădire istorică a orașului Bușteni, dar care a suferit diferite modificări de-a lungul timpului, este Gara orașului.
Acest imobil a apărut în mod firesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, după venirea pe tronul țării a principelul Carol (viitor rege Carol I), dezvoltarea infrastructurii a cunoscut o rapiditate fără precedent. Nevoia de a se crea un drum de fier pe ruta Brasov - București s-a materializat în 1879, după ani de eforturi întrerupte de perioada Războiului de Independență.
Cu toată atenția nemțească a principelui, treaba s-a făcut tot românește - pentru câteva luni, trenul pleca din Brașov, se oprea în Sinaia, de acolo oamenii erau luați cu trăsura până la Câmpina, iar din acel punct se urcau într-un nou tren care ajungea, într-un final, în capitală.
În timpul primului război mondial a suferit unele distrugeri din cauza luptelor care s-au dus pe linia munților, dar în primii ani interbelici s-au efectuat reparații care au șters urmele războiului. Gara din Bușteni a avut o soartă mai bună decât celelalte gări de pe acest important drum comercial care lega Ardealul de București - astfel, a scăpat de bombardamentele din anii '40 când au fost distruse clădirile asemenătoare din Ploiești și Brașov.
PS: Când mai treceți prin gara din Bușteni, uități-vă ce scrie pe capacele de la canalizare, de pe peronul 1. Și nu, nu cred că are vreo legătură cu Chelsea Londra :)
Am mai vorbit în articolele anterioare despre Bușteni, mai exact despre Biserica Domnească din oraș. Astăzi ne vom opri puțin asupra străzii principale, axa sud-nord a urbei, mai exact Bulevardul "Carol I".
Prea multe de spus despre această arteră nu ar cam fi. Strada a fost construită din porunca lui Vodă Bibescu, pe la mijlocul secolului XIX, în cadrul unei șosele Câmpina - Predeal și, în ciuda conflictelor turco-austriece, proiectul a fost finalizat destul de repede. Nu știu cum se numea inițial (presupun că era o denumire legată de drumul comercial - probabil Calea Brașovului), dar după venirea pe tronul țării a regelui Carol I de Hohenzollern și mai ales după sprijinul dat de Majestatea Sa localității (mai ales la construirea bisericii), bulevardul principal i-a purtat numele.
Monument istoric de valoare deosebită, Biserica Domnească din Bușteni este o copie redusă a Mânăstirii Horezu, fiind realizată din piatră de carieră. Acest edifiu ridicat în jurul anului 1889 este ctitorie a primul rege al României M. S. Carol I și a soție ei sale M.S. Elisabeta, cei doi fiind pictați în mărime naturală în pronaosul lăcașului de cult. Constructori au fost italienii condusi de Pietro Dreossi.
Biserica se remarcă prin tezaurul său artistic: mobilierul din stejar masiv, catapeteasma - realizată la Viena - considerată o capodoperă și, mai ales, icoanele pictate de celebrul Gheorghe Tătărăscu.
Luptele din Primul Război Mondial datorate aproprierii de granița dintre Vechiul Regat și Imperiul Austro-Ungar și-au lăsat amprenta asupra acestei clădiri, ea necesitând reparații semnificative după 1918.
