marți, 21 decembrie 2010

Bistrita - Biserica Evanghelica

marți, 21 decembrie 2010 9

Biserica Evanghelica

Biserica Evanghelica din Bistrita a fost construita in secolul XIV pe ruinele primului lacas de cult al colonistilor sasi din oras si, dupa indelungi transformari, a ajuns in 1563 la forma sa actuala. Turnul bisericii a fost initial o constructie separata cu rol de supraveghere a pericolelor externe si a incendiilor, fiind unit ulterior cu cladirea.

Biserica Evanghelica a fost afectata de doua incendii majore: unul in 1857 (cand acoperisul a fost puternic afectat) si altul in 11 iunie 2008 (cand clopotele de secol XV ale bisericii au fost distruse). In prezent, cladirea este intr-un amplu proces de restaurare.

vineri, 3 decembrie 2010

Bucuresti - Palatul Cantacuzino

vineri, 3 decembrie 2010 3

Palatul Cantacuzino

Ne oprim astazi in Bucuresti, pe Calea Victoriei, in fata uneia dintre cele mai interesante cladiri din capitala. Palatul de la numarul 141 a fost ridicat dupa planurile arhitectului Ion Berindey pentru George Grigore Cantacuzino, lider al Partidului Conservator si unul din marii latifundiari ai Vechiului Regat, supranumit Nababul pentru averea sa. Constructia a inceput in 1901, exteriorul a fost finalizat in 1903, iar lucrarile la decoratiunile interioare au fost incheiate in 1906.

Palatul Cantacuzino - vazut aerian

Palatul vazut de sus - 1913 

În 1913, batranul politician moare, iar palatul trece in proprietatea fiului sau Mihai. In acelasi an, cladirea este gazda unui eveniment istoric si politic deosebit de important. In camere sale s-a semnat Pacea de la Bucuresti, care ratifica sfarsitul celui de-al doilea Razboi Balcanic, in urma caruia Bulgaria se recunostea invinsa. Mai mult decat atat, guvernul conservator condus de Titu Maiorescu a inaintat pretentii teritoriale care au fost partial satisfacute, iar Regatului Romaniei i se adauga Cadrilaterul. Din acel moment, s-a nascut o aversiune foarte puternica a bulgarilor fata de romani, tensiune care va dura pana in 1940, cand judetele Caliacra si Durostorum au revenit Bulgariei. Imediat dupa Pacea de la Bucuresti, de fiecare data cand spuneau ”Tatal Nostru”, bulgarii incheiau rugaciunea cu ”si da-ne, Doamne, Dobrogea indarat”.

Carte postala cu pacea de la 1913

Carte postala din 1913 care marca Pacea de la Bucuresti (in centru este Titu Maiorescu)

Dupa 1913, in Palat au locuit Mihail Cantacuzino si sotia sa Maria, numai ca in perioada interbelica fiul Nababului a murit intr-un accident de masina, iar vaduva Cantacuzino s-a recasatorit in 1937 cu George Enescu. Noul cuplu nu a locuit in cladirea de la strada, ci in anexa din spate, o casa eleganta, dar mai mica, destinata initial servitorilor si personalului din administratia Palatului.

Palatul Cantacuzino - 2

Intrarea monumentala si unul din cei 2 lei care o strajuieste

Din 1940 in cladire a functionat presedintia Consiliului de Ministri. In filmarile de epoca se vede cum legionarii marsaluiau pe Calea Victoriei, dinspre piata omonima spre Palatul Regal, iar inregistrarile ii surprind pe purtatorii camasilor verzi salutand in fata Palatului Cantacuzino. In 1947 imobilul a fost confiscat de regimul comunist, devenind sediul Institului de Studii Romano-Sovietice. Din 1956, destinatia cladirii s-a schimbat, inaugurandu-se atunci Muzeul George Enescu. In prezent, Palatul este sediul Uniunii Compozitorilor (spatiu nevizitabil), iar muzeul ocupa numai 3 incaperi (singurele pe care un vizitator poate sa le vada).

Sursa: bucurestiinoisivechi

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Recomandare - BucurestiiVechiSiNoi

sâmbătă, 27 noiembrie 2010 0

Portalul BucurestiiVechiSiNoi a facut aproape un an si aniverseaza acest eveniment cu o schimbare a platformei. Va recomandam sa vizitati acest site despre istoria Bucurestilor (si nu numai):

www.BucurestiiVechiSiNoi.ro

PS: da, scriem si pe acolo :)

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Cluj - Palatul Berde si Hotel Astoria

sâmbătă, 13 noiembrie 2010 7

Palatul Berde si Hotel Astoria

In Cluj-Napoca, la capatul strazii Horea se afla cateva cladiri istorice remarcabile. Cea din stanga este Palatul Berde, construit la sfarsitul secolului XIX, in stil secesionist (un stil arhitectural mai putin folosit in Romania - se gaseste cu precadere in Ardeal, dar si in cateva cazuri in Bucuresti sau Constanta).

Imobilul din centrul imaginilor este Hotelul Astoria, in prezent Camera de Comert si Industrie Cluj. Despre cladirea din dreapta nu stiu nimic. In aceasta piata cred ca s-a tras in zilele de decembrie 1989, deoarece pe cladirea Camerei de Comert si Industrie este montata o placa in memoria acelor zile.

Zona nu pare foarte mult transformata. Doar cladirile din planul indepartat au fost demolate (pentru a se largi strada?), iar pe artera principala au aparut linii de tramvai.

vineri, 5 noiembrie 2010

Bucuresti - Casa Corpului Didactic

vineri, 5 noiembrie 2010 3

Casa Corpului Didactic

(click pentru marire)

Pe bulevardul Elisabeta din capitala se afla una din principalele cladiri semnate de Constantin Iotzu, un arhitect de origine aromana, reprezentant al stilului neo-romanesc. In perioada interbelica, in orasele din Romania s-au construit imobile destinate cadrelor didactice si, majoritatea, respectau stilul arhitectural traditional autohton. Un astfel de exemplu este si cladirea din Bucuresti, ridicata in 1926.

In prezent, Casa Corpului Didactic de pe bulevardul Elisabeta isi pastreaza in linii mari aspectul original. Singurele schimbari sunt geamurile termopan si aparatele de aer conditionat aparute pe fatada monumentului istoric.

vineri, 29 octombrie 2010

Bucuresti - Biserica Boteanu-Enei

vineri, 29 octombrie 2010 1

Bucuresti - Biserica Boteanu

(click pe imagine pentru marire)

In apropierea Muzeului Theodor Aman se afla o biserica cu un istoric notabil. La sfarsitul secolului XVII, zona strazii C.A. Rosetti reprezenta hotarul de nord al Bucurestilor. Aici, in 1682, jupanul Mihul a ridicat o mica bisericuta de lemn cunoscuta drept Bradu-Boteanu, primul nume venind de la un brad inalt care se afla in apropierea lacasului de cult, iar celalalt de la mahalaua in care se afla.

In timpul domniilor fanariote, mai exact in 1760, doi urmasi ai primului ctitor demoleaza vechea constructie si zidesc o biserica de lemn de mici dimensiuni, dar cu turle inalte, disproportionale cu cladirea propriu-zisa. Ultima schimbare a lacasului s-a petrecut intre 1908-1911, cand vechea biserica a fost inlocuita cu una mult mai incapatoare, cea din poza din 1939. Din bisericuta de la 1760 mai exista numai pisania scrisa in chirilica si care se afla in prezent expusa pe zidul actualei biserici, la intrare, pe partea dreapta.

Constructia ridicata in urma cu un secol si-a pierdut partial aspectul, deoarece la cutremurul din 1940 s-au prabusit turlele, iar aceastea din urma nu au mai fost niciodata refacute. Ultima schimbare s-a petrecut in 1977, cand in urma disparitiei bisericii Enei (se afla intre fantana de la Universitate si restaurantul Pescarusul, aproximativ pe locul blocului cu cazinou la parter), cele doua parohii s-au unit, redenumindu-se ”Boteanu-Enei”. Ca sursa pentru cele scrise mai sus am folosit un articol din Ziarul Lumina - oficiosul Patriarhiei. Spre uimirea mea, in articolul respectiv apare o afirmatie care ori dovedeste necunoastere, ori lasitatea de a recunoaste un adevar istoric. Autorul afirma ca biserca Enei a fost ”demolata de cutremurul din 1977”, ceea ce este o minciuna. Lacasul de cult, care data de la 1613 a scapat neafectat de seism, spre deosebire de blocul Dunarea de alaturi, dar a fost demolata ”la pachet” de catre buldozerele regimului comunist, cu ingaduirea tacita a inaltilor ierarhi ortodocsi (Raiden a facut un articol foarte bun pe aceasta tema).

miercuri, 20 octombrie 2010

Bucuresti - Palatul Stirbei

miercuri, 20 octombrie 2010 1

Palatul Stirbei

Pentru a continua seria articolelor despre monumente istorice in pericol, ne oprim astazi pe Calea Victoriei din Bucuresti, la Palatul Stirbei. Initiativa construirii a apartinut viitorului domn al Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stirbei, imobilul functionand mai apoi ca resedinta domneasca. Finalizarea lucrarilor a avut loc undeva in jurul anului 1835, arhitectul cladirii Michel Sanjouand schitand o cladire cu o fatada mai simplista decat cea care exista in prezent.

Palatul a trecut curand prind alte doua renovari si completari. Prima a avut loc in 1852, sub coordonarea arhitectilor Xavier Villacrosse şi Moritz von Ott, iar a doua, cea mai semnificativa, in 1882, cand arhitectul Friederic Hartmann a adaugat etajul cu cariatide si turnul din stanga imaginilor.

In fata Palatului au avut loc parade militare, iar in saloanele sale s-au organizat baluri celebre. Decaderea edificiului a inceput in 1948, cand regimul comunist a nationalizat imobilul. Primii ani de democratie populara au adus grave stricaciuni cladirii. Abia in 1954 se infiinteaza Muzeul de Arta Populara care a functionat in aceasta cladire pana in 1977, lasand locul Muzeului Sticlei si Ceramicii.

In prezent, cladirea a fost retrocedata urmasilor familiei Stirbei care au vandut-o unui anume Ovidiu Popescu. La scurta vreme au fost demolate grajdurile palatului (unice in Bucuresti) si depozitul de vinuri (tot constructie de epoca), iar in locul lor, imediat in spatele fostei resedinte domnesti, urmeaza sa se construiasca un ”mall-cultural” (??) din sticla si otel.

Surse: Art Historia, Bucurestii Noi si Vechi

luni, 4 octombrie 2010

Bucuresti - Muzeul Theodor Aman

luni, 4 octombrie 2010 3

Muzeul Theodor Aman

Cand vii din Piata Palatului Regal, imediat dupa ce treci de Biblioteca Central Universitara Carol I, mergand spre Bulevardul Magheru, pe partea dreapta apare o casa care sigur va atrage atentia prin fatada bogat decorata. Este vorba de casa-muzeu Theodor Aman, aflata pe strada C.A.Rosetti, la numarul 8.

Imobilul a fost construit in 1869 dupa planurile artistului Theodor Aman, tot el fiind cel care a realizat mobilierul si decoratiunile exterioare si interioare. Muzeul a fost deschis in 1908, la 17 ani de la moartea pictorului. Datorita starii avansate de degradare, in 2004 a inceput a 3a si cea mai profunda restaurare a casei, lucrarile finalizandu-se in 2009.

marți, 28 septembrie 2010

Cluj - Gara

marți, 28 septembrie 2010 3

Gara din Cluj

Ne oprim azi la una din cele mai vechi gari din Romania - Gara centrala din Cluj-Napoca. Tot ce stim este ca in iulie 1867 s-a anuntat concursul pentru construirea cladirii si a liniei de cale ferata Cluj - Oradea, iar la 7 ianuarie 1869 se pune piatra de temelie a imobilului. Acesta este finalizat in 1870, cand are loc si deschiderea oficiala a noului tronson. (sursa)

Un alt amanunt istoric este ca in 1944, pe cand Clujul inca se afla sub stapanirea Ungariei horthyste, zona a fost puternic bombardata (probabil si gara a fost afectata). Fata de poza veche apar doar mici diferente - in corpul din dreapta au aparut cateva ferestre noi si unele decoratiuni ale acoperisului.

marți, 21 septembrie 2010

Sibiu - Piata Mare

marți, 21 septembrie 2010 1

Sibiu - Piata Mare - 1927 - 2010

Si daca tot inceput seria antitezelor atunci - acum in Sibiu, trebuie sa ne mai oprim putin in Piata Mare, ce poate ar merita sa faca parte din patrimoniul UNESCO (lucru care, din pacate, nu s-a realizat pana in prezent, in ciuda unei incercari a autoritatilor locale).

Prima atestare a Pietei apare in 1411 ca loc de desfasurare a comertului cu cereale. Aici aveau loc targuri, adunari sau executii publice, precum cea a lui  Johann Sachs von Harteneck, din 1711. Acesta, in calitatea sa de comite al sasilor a cerut reducerea taxelor pe care populatia germana le platea si impozitarea averilor nobilimii maghiare, fapt care i-a adus multi dusmani politici si, final, decapitarea sa in Piata Mare din Sibiu. Un alt eveniment important s-a consemnat in 1918, cand in fata Bisericii Catolice a fost ridicata o tribuna de unde Regele Ferdinand, Regina Maria si generalul Berthelot au asistat la defilarea armatelor romane. De asemenea, in timpul evenimentelor din decembrie 1989, in Piata Mare s-a tras asupra sibienilor care demonstrau impotriva comunismului, inregistrandu-se atunci 101 morti, dintre care 99 dupa fuga lui Ceausescu din Bucuresti (sursa). In urma acelor zile, Sibiul a fost declarat oras-martir.

Schimbari mari nu s-au petrecut in aceasta parte a Hermanstadt-ului vechi. A existat totusi proiectul, la inceputul perioadei comuniste, de a se demola un sir de cladiri din Piata Mare si de a se construi blocuri socialiste in locul cladirilor vechi de 2-3 sute de ani. Intentia nu s-a materializat datorita eforturilor arhitectului-sef al orasului, sasul Otto Czekelius. Totusi, comunistii nu au lasat piata neschimbata, iar prima masura luata a fost mutarea statuii Sfantul Ioan din Nepomuk (care apare in poza veche) in curtea Bisericii Catolice. Apoi, piata a fost transformata in parc, iar in prezent este pasaj pietonal in care au loc diferite concert, expozitii, festivaluri.

Doua cladiri merita amintite, mai ales la acest moment. Imobilul din dreapta a fost ridicat in 1906, in stil eclectic cu influente Art Nouveau, fiind la vremea aceea sediul Bancii de Credit Funciar. Nationalizata de comunisti, a adapostit apoi diferite institutii locale. Dupa 1990, acestea s-au retras, cladirea a intrat intr-un amplu proces de renovare si consolidare, iar in prezent aici este Primaria Sibiu. Cladirea din centrul imaginii este Muzeul Bruckenthal, construit intre 1778 - 1788 de catre baronul sas Samuel von Brukenthal, un mare colectionar de arta. Acesta este primul muzeu din Romania, care functioneaza neintrerupt din 1819. De ce spuneam ca merita special amintita aceasta cladire acum? Pentru ca dupa aproape 2 secole de existenta neintrerupta, Muzeul Brukenthal este aproape sa se inchida.

vineri, 17 septembrie 2010

Bucuresti - Imobilul UGIR

vineri, 17 septembrie 2010 2

Bucuresti - Imobilul UGIR

Nu se gasesc in Bucuresti prea multe exemple de arhitectura fascista - doar vreo 3 cladiri pot fi enumerate: Palatul Academiei Militare, imobilul din continuarea blocului Adriatica-Trieste de pe Splai (nu ii stiu denumirea) si imobilul UGIR. Acesta din urma se afla pe una din strazile care fac legatura intre bulevardul Magheru si Calea Victoriei, in apropiere de Piata Romana.

Un articol foarte interesant despre cladire a fost publicat de Radu pe BucurestiiNoisiVechi, din care scot si eu cateva idei principale. Noul imobil urma sa fie sediul Uniunii Generale a Industriasilor din Romania, fiind ridicat in 1938, dupa planurile arhitectului Constantin Mosinschi, iar constructor a fost renumitul Emil Prager. Pe fatada au fost executate o serie de reliefuri art-deco de catre Mac Constantinescu care glorificau munca si care, din fericire, mai exista si azi (spre deosebire de cele de pe Palatul Victoria, ale aceluiasi artist, disparute in urma bombardamentelor din 1944).

Fotografia veche a fost realizata in 1943 de catre neamtul Willy Pragher si suprinde imobilul UGIR pana sa ii fie adaugat un bloc comunist in partea dinspre bulevardul Magheru. In prezent, fatada cladirii UGIR poate fi admirata doar pe bucati, in functie de campaniile publicitare derulate. :)

luni, 13 septembrie 2010

Bistrita - Biserica Romano-Catolica

luni, 13 septembrie 2010 1

Bistrita - Biserica Romano-Catolica

Intarirea catolicismului in Bistrita a urmat acelasi tipar ca si in alte orase din Transilvania, unul dintre exemple fiind cazul Sibiului. O data cu inlaturarea suzeranitatii otomane si preluarea administratiei de catre austrieci, la finalul secolului al XVIII-lea, se constata un amplu proces de ridicare a bisericilor romano-catolice.

In Bistrita, locul ales a fost pe strada Spitalului, unde inca se mai gaseau cladiri afectate de puternicul incendiu din 1758 si care puteau fi usor demolate. Astfel, in timpul domniei lui Iosif al II-lea, mai exact in 1781 incepe constructia lacasului de cult, dupa planurile lui Paul Schmidt, dar lucrarile sunt supervizate de mai tanarul arhitect Turk Antal. Biserica este finalizata in 1787.

Langa se afla un imobil in care a functionat Scoala Piaristilor, unde au invatat, printre altii, si Gheorghe Sincai (de aici si numele actual al strazii) si Andrei Muresanu.

Bistrita este oras frumos, cu un centru vechi interesant, dar - parere personala - foarte putin pus in valoare din cauza vegetatiei care acopera fatadele cladirilor vechi. Este uneori imposibil sa admiri sirul de case vechi de sute de ani, iar de fotografiat nici nu poate fi vorba.

Sursa: bistritza.ro

joi, 9 septembrie 2010

Bucuresti - Catedrala Sf. Iosif

joi, 9 septembrie 2010 4

Catedrala Catolica Sf. Iosif

(click pe imagine pentru marire)

Pe strada general Berthelot se afla unul din cele mai cunoscute lacase de cult din Bucuresti: catedrala catolica ”Sf. Iosif” care este si catedrala arhiepiscopiei Romano-Catolice din Romania.

Constructia a fost ridicata intre 1873 - 1884 conform planurilor intocmite de arhitectul vienez Friedrich Schmidt. Initiativa ridicarii imobilului apartine episcopului Ignatius Paoli care a depus un efort insemnat pentru a strange banii necesari acestui proiect, atat de la catolicii din Bucuresti, cat si de la cei din afara Regatului. Slujba inaugurala a fost oficiata in 1885 de catre acelasi Ignatius Paoli.

Fiind situata in apropierea Palatul Regal, la slujbele bisericii obisnuia sa vina si Regele Carol I care era un catolic devotat. De asemenea, de istoria catedralei o serie intreaga de personalitati, dintre care se evidentiaza Papa Ioan Paul al II-lea care in 1999 a oficiat o slujba dupa ritul oriental, impreuna cu reprezentanti ai greco-catolicilor.

Edificiul a avut de suferit in urma cutremurelor, in special al celui din 1977, dar si din cauza bombardamentelor aliata din 1944, cand vitraliile originale au fost distruse. Catedrala a pierdut de-a lungul vremii o serie de detalii arhitecturale de pe fatada, precum micile turle din colturi sau ingerasii care pazeau crucea stilizata din varful cladirii.

Sursa: wikipedia

luni, 6 septembrie 2010

Cluj - Catedrala Ortodoxa

luni, 6 septembrie 2010 0

Catedrala Ortodoxa - 1937 - 2010

(click pe poza pentru marire)

Dupa Marea Unire din 1918, in Transilvania s-a manifestat o dezvoltare puternica a Bisericii Ortodoxe Romane, reflectata mai ales in plan arhitectural. Astfel au inceput sa apara in vechile burguri (Aiud spre exemplu) sau in apropierea lor (Medias, Sighisoara, etc) catedrale romanesti care ”rivalizau” cu bisericile evanghelice sau catolice ale celorlalte etnii din spatiul ardelenesc, subliniind totodata si noua realitate politica.

Fiind unul dintre cele mai importante orase din Transilvania, in Cluj a aparut inca din 1919 intentia de a se ridica in centrul orasului o catedrala ortodoxa, initiativa fiind a episcopului Nicolae Ivan. In urma unui concurs de proiecte, lucrarea a fost atribuita arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu, lacasul de cult urmand sa fie o sinteza a arhitecturii brancovenesti cu puternice influente bizantine. Cladirea urma sa aiba un schelet de beton armat pe care a fost apoi adaugata caramida.

Piatra de temelie a fost pusa intr-un cadru festiv, in prezenta lui Ion I. C. Bratianu, pe 7 octombrie 1923, iar dupa 10 ani, pe 5 noiembrie 1933, primul patriarh al Romaniei, Miron Cristea, oficia prima slujba in lacasul finalizat. 

Cladirea a ramas neschimbata in cei aproape 90 de ani de existenta, doar in cele patru colturi ale naosului au aparut cate o mica turla. Si bineinteles, vegetatia din jur care ascunde partial cladirea.

Sursa: wikipedia

vineri, 3 septembrie 2010

Bucuresti - Calea Grivitei

vineri, 3 septembrie 2010 7

Calea Grivitei

Calea Grivitei este una din arterele care uneste Gara de Nord cu centrul capitalei, existenta sa fiind legata de cea a nodului feroviar bucurestean. Datorita traficului intens si a potentialului sau comercial, incepand cu finalul secolului XIX apar cladiri noi, reflectand cu precadere stilul eclectic de influenta franceza care domina la acea vreme arhitectura autohtona.

Totusi, lucrurile s-au schimbat in cei 80 de ani prinsi intre 2 poze luate din aproximativ acelasi loc. In realitate, strada surprinsa este Buzesti, in apropierea intersectiei cu Calea Grivitei. In partea stanga apare o cladire-ruina emblematica pentru Bucurestii actuali, despre care Raiden a vorbi intr-un articol al sau. Initial sala de teatru, apoi club al Partidului National Liberal, azi isi mai pastreaza numai fatada, restul cladirii prabusindu-se dupa un incendiu (catalogat de multi drept ”suspect”) de la inceputul anilor 90.

Zona a fost puternic marcata de doua aspecte istorice: primul, poate si cel mai grav, este reprezentat de bombardamentele anglo-americane care au distrus numeroase cladiri din zona Grivitei si au ucis multi civili. Al doilea moment nefast pe care l-a trait zona s-a petrecut in anii regimului Ceausescu, atunci cand se construia metroul. O serie de cladiri aflate intre imobilul-ruina si Gara au fost demolate pentru ca pe acolo se planuia trecerea metroului. Casele au fost demolate, fapt care paradoxal l-a deranjat pe Ceausescu (”ce faceti ma, vreti sa daramati tot Bucurestiul?!”), iar traseul a fost schimbat pe sub strada Polizu.

Istoria merge mai departe si se pare ca va consemna un al treilea si, probabil, ultim episod negativ al acestui colt din Bucurestii vechi: demolarea cladirilor pentru largirea strazii Buzesti si fluidizarea traficului dinspre Piata Matache spre Piata Victoriei.

Poze de la expozitie

Cu o mica intarziere, postam cateva poze de la expozitie. Va multumim tuturor celor care ati venit! :)

Poze expozitie - 2

Poze expozitie - 1

Poze expozitie - 3

Poze expozitie - 4

marți, 24 august 2010

Expozitie ”Atunci Si Acum”

marți, 24 august 2010 1
A venit momentul sa anuntam cu mare tam-tam primul eveniment offline ”Atunci Si Acum”:


Expozitia ”Atunci Si Acum” va fi gazduita in cadrul atelierului foto de la ”Gradina cu artisti”, in zilele de 28-29 august 2010, intre orele 11:00 - 18:00, in curtea Palatului Sutu (actualul Muzeu al municipiului Bucuresti).

Va asteptam! :)

duminică, 22 august 2010

Bucuresti - Gara de Nord (2)

duminică, 22 august 2010 6

Gara de Nord

Fata de precedenta antiteza, actuala comparatie este realizata din Calea Grivitei si suprinde corpul adaugat in perioada interbelica vechii gari. De pe la pas prin Bucuresti aflam si cateva date exacte referitoare la construirea acestei aripi: imobilul din prim plan tocmai fusese finalizat de cateva luni si reprezenta o extindere temporara a cladirii pana la construirea unei gari centrale (un articol detaliat pe aceasta tema poate fi citit pe la pas). Sectiunea din spate fusese realizata la finalul secolului XIX, pentru amenajarea de spatii pentru public si a unor case de bilete.

Antiteza surprinde unele diferente. Partea din stanga a garii (cea mascata in poza veche de tramvai) a fost reconstruita si suprainaltata fata de aspectul initial. Cladirea din extrema dreapta, care apare in fotografia din 1931, astazi este disparuta. Iar o data cu edificarea metroului, copertina de la parter a fost extinsa si asupra iesirii de la statia Gara de Nord.

duminică, 15 august 2010

Bucuresti - Blocul Frascati si Palatul Telefoanelor

duminică, 15 august 2010 0

Bucuresti - Imobilul Frascati si Palatul Telefoanelor

Cele doua imobile situate pe Calea Victoriei, intre vechea Piata a Teatrului si Piata Sarinda reprezinta arhitecturala modernista a anilor 30 din Bucuresti, urmare a dezvoltarii economice si culturale din perioada interbelica. De pe bucurestiivechi.ro amflam ca ambele imobile se afla pe locul vechii gradini a boierului Otetelesteanu.

In 1860, pe locul actualului bloc Frascati s-a ridicat Hotelul Otetelesteanu, dar care dupa numai 12 ani a ars. Dupa alti 3 ani, in 1875, cladirea, reparata si inaltata cu un etaj, a fost redeschisa sub numele de Hotel Frascati. Acest imobil a existat pana in anii 30, cand nevoia de largire a strazii a impus un nou aliniament al cladirilor, iar cladirea a fost demolata. Pe acelasi loc, dar mai retras fata de vechea fatada, s-a ridicat actualul bloc Frascati, la parterul caruia a functionat teatrul lui Constantin Tanase.

Pe locul de alaturi, zeci de ani a functionat gradina Otetelesteanu, un loc frecventat de intelectualii vremii, dar si de diferiti petrecareti care iscau batai dupa ce se delectau cu mai multe sticle de vin. In 1929, in locul gradinii a inceput constructia primului zgarie-nori din Bucuresti, iar in 1934 Palatul Telefoanelor era inaugurat. Constructia, proiectata de arhitecti americani, este reprezentativa pentru stilul art-deco, fiind pana in anii 70 cea mai inalta cladire din capitala. Datorita importantei sale in propaganda si comunicatii, cladirea a fost martora multor evenimente sangeroase: aici echipa lui Miti Dumitrescu a venit imediat dupa asasinarea la Podul Cotroceni a lui Armand Calinescu pentru a anunta razbunarea crimelor din noaptea Sfantului Andrei si tot aici s-au dat lupte in ianuarie 1941 (la conflictul legionari-Antonescu), dar si in decembrie 1989 (la intrarea dinspre Piata Sarindar exista o placa comemorativa pentru un soldat ucis in zilele Revolutiei).

Si totusi exista unele diferente intre infatisarea originala si starea de azi a imobilelor (ambele au fost renovate dupa 1990). Blocul Frascati si-a pierdut ornamentul modernist de pe coloana din centrul, aspectul sau usor monoton fiind perturbat numai de aparatele de aer conditionat. Palatul Telefoanelor a trecut printr-o ampla renovare deoarece structura cladirii se afla intr-o stare avansata de degradare. Probabil ca atunci i s-a adaugat o noua aripa (de aici se explica de ce in poza actuala Palatul Telefoanelor pare ”mai lat”), care se vede la o privire atenta, zidul nou fiind mai alb decat cel vechi.

joi, 12 august 2010

Sibiu - Biserica Catolica

joi, 12 august 2010 5

Sibiu - Biserica Catolica

Biserica Catolica ”Sfanta Treime” din Sibiu se afla in centrul istoric al orasului, pe una din laturile Pietei Mari. Istoria sa se leaga nu de mostenirea saseasca, ci de influenta austriaca si de puterea imparatului de la Viena.

O data cu reforma religioasa din spatiul apusean, Hermannstadt a trecut la confesiunea protestanta, in oras nemaifiind timp de un veac si jumatate nicio biserica catolica. Situatia se schimba dupa 1691, cand Transilvania trece si de jure in administratia austriecilor, exponenti ai contrareformei. Imparatul de la Viena urmarea castigarea de aderenti la catolicism, atat din randul romanilor ortodocsi, cat si din cei care alesesera protestantismul. Un prim pas au fost soldatii austrieci catolici care s-au stabilit la finalul secolului XVII in oras si care avea nevoie de un local unde sa se desfasoare serviciul divin. Dupa ce cativa ani a fost folosita in acest scop Hala Croitorilor, pe 4 iulie 1726 s-a pus piatra de temelie a actualei biserici din Piata Mare, iar constructia a fost finalizata in 13 septembrie 1733. Comunitatea catolica din Sibiu, pusa sub jurisdictia episcopului de Esztergom, se marise intre timp, soldatii aducandu-si familiile.

Biserica a avut initial o singura pictura, cea din spatele altarului, fiind apoi in totalitate pictata abia in 1904. Lucrari de restaurare au avut loc in anii 1977-1978. Important din punct de vedere istoric sunt confesionalele baroce de secol XVIII si orga adusa de la Viena in 1860.

Revenind la antiteza, in stanga se vede biserica evanghelica, astazi mascata de cladirea primariei, fost sediu de banca. 

sâmbătă, 7 august 2010

Bucuresti - Strada Stavropoleos

sâmbătă, 7 august 2010 3

Bucuresti - Strada Stavropoleos

(click pe imagine pentru marire)

Strada Stavropoleos face legatura intre centrul vechi al Bucurestilor si Calea Victoriei, fiind unul din locurile incluse in majoritatea ghidurilor cu tema istorica. Aici poti gasi o combinatie de stiluri arhitecturale si de cladiri reprezentative pentru Bucurestii vechi: de la neogoticul Carului cu Bere la clasicismul Palatului Postelor si de la post-brancovenescu bisericii care a dat numele strazii la secesionismul Bancii de Credit Roman.

Schimbari au aparut si vor mai fi: spre exemplu la capatul dinspre Calea Victoriei a aparut in anii 70-80 un bloc comunist care parca nu se potriveste cu restul imobilelor. In rest, oamenii vin, mananca, beau, se inchina, glumesc, se imbata, le pare rau, rad, isi fac planuri, pleaca, apoi vin iara si totul se repeta. Pana intr-o zi. Insa in locul apar alti oameni, alte ganduri, alte planuri, alte destine. Strada si cladirile raman aici.

vineri, 16 iulie 2010

Sibiu - Hotelul Imparatul Romanilor

vineri, 16 iulie 2010 6

Hotel Imparatul Romanilor

(click pentru marire)

Aflat in inima centrului vechi al Hermannstadt-ului, aproape de Piata Mare, Hotelul Imparatul Romanilor este una din cladirile reprezentative si impunatoare.

Imobilul (aflat in plan secund - despre cea din stanga nu am reusit sa gasesc nicio informatie) se afla pe actualul bulevard Nicolae Balcescu, in prezent zona pietonala. Datele istorice pe care le-am gasit sunt usor confuze: pe site-ul oficial se spune ca hotelul ar fi fost infiintat in 1555, dar in alte parti am gasit anul 1773. Totusi, este cert ca actualul imobil a fost ridicat in 1895. Intre timp, cladirea nu a suferit modificari esentiale, dar exista totusi unele transformari: la ultimul etaj au disparut ferestrele mici deschise in acoperis, in locul lor fiind ferestre mari, spatiul fiind totodata largit.

Si totusi, de unde acest nume? Transilvania a revenit la finalul secolului XVII sub stapanirea habsburgilor, care au urmarit dezvoltarea economica si asigurarea prosperitatii regiunii. Intre 1780-1790 (dupa 15 ani de coregenta alaturi de mama sa) la Viena a domnit Iosif II, un adevarat ”despot luminat” care a incercat sa adopte o serie de reforme radicale, in special in Ardeal. A fost preocupat si de soarta altor nationalitati din Imperiu, printre care si romanii, de aici conturandu-se portretul de ”bunul imparat”, iar hotelul din inima Sibiul a fost denumit astfel in memoria sa. Tot lui Iosif II i se datoreaza si numele unor comune din apropierea Bistritei, care si astazi poarta numele de Salva, Romuli, Parva si Nepos, in urma exclamatiei sale: "Va salut mici urmasi (nepoti) ai romanilor" (in latina: "Salva Romuli parva nepos").

joi, 1 iulie 2010

Bucuresti - Hotel Athene Palace

joi, 1 iulie 2010 10

 Athene Palace - 1915 - 1939 - 2009

(click pe imagine pentru marire)

Zona Palatului Regal a cunoscut o dezvoltare accentuata in anii Regelui Carol I, cand au fost construite o serie de cladiri impunatoare precum Atheneul, Fundatia Culturala Carol I, Hotel Imperial sau Palatul Jockey Club. Si totusi mai ramasesera spatii  cu iesire la Calea Victoriei, care puteau fi exploatate de catre ”dezvoltatorii imobiliari”.

Un astfel de loc se afla la intersectia fostului Pod al Mogosoaiei cu strada Episcopiei unde pana pe la 1850 s-a aflat (conform bucurestiivechi.ro) hanul lui Ivanciu Gherasi, cand a fost inlocuit de hotelul lui Niculae Neculescu (un bogat proprietar, originar din Ramnicu-Sarat).

Vechea constructie a fost la randul ei demolata si intre 1912-1914, conform planurilor arhitectului Theophile Bradeau s-a ridicat prima cladire din Bucuresti cu structura din beton armat: Hotelul Athene Palace. Fatada sa era una in stil clasic, bogat decorata cu stucaturi.

Aspectul initial al cladirii a fost schimbat radical in 1937, sub indrumarea lui Duiliu Marcu, pe fatada simplificata a imobilului fiind trasate arcade alungite pe 3 etaje, pentru a oferi hotelului un aspect modernist. De la o fereastra de la primul nivel, jurnalista americana Margaret Bourke-White a privit toate evenimentele care au marcat anii 1940-1941 pentru Romania: manifestatiile din fata Palatului Regal in cinstea revenirii la tron a Regelui Mihai, defilarea camasilor verzi din 6 octombrie, ofiterii Wehrmachtului sositi in capitala sau confruntarile dintre legionari si armata.

La restaurantul hotelului, aflat la parter, se intalneau fosti si actuali diplomati care dezbateau politica si construiau intrigi sau se nasteau legaturi amoroase intre doamnele romance din inalta societate si atragatorii militari nemti. Cutremurul din toamna lui 1940 nu a afectat structura de rezistenta a cladirii, dar pe fatada se vedeau crapaturi semnificative.

Mult mai grave pentru cladire au fost bombaradamentele anglo-americane din 1944. O parte a hotelului a ars, iar toate geamurile au fost sparte de suflul exploziilor. Cu toate acestea, dupa razboi, cladirea a fost renovata si si-a pastrat in anii negri ai comunismului ceva din farmecul sau interbelic. Poate era datorita barmanului de culoare Petrica Johnson, una din figurile jazzului bucurestean. Sau poate datorita lui Pastorel Teodoreanu care pana sa sufere grozaviile temnitelor comuniste, inca mai putea fi vazut la barul hotelului. Intr-o seara din acei ani tulburi, celebrul epigramist, iesind putin turmentat din bar i-a intins 5 lei unui domn imbracat elegant si i-a cerut sa-i cheme un taxi. Respectivul, enervat, i-a raspuns ca este amiral si ca pentru ofensa adusa poate dispune masuri dure impotriva lui Pastorel. Acesta din urma nu a parut prea speriat si i-a raspuns franc: ”bine, atunci cheama-mi un vapor...”. (sursa)

Dupa cutremurul din 4 martie 1977 era nevoie de o renovare a cladirii, ceea ce s-a si produs in 1983, cand interior a fost ”modernizat” dupa dulcele stil al epocii Ceausescu. Din fericire, dupa 1990, hotelul a fost reamenajat si relansat in 1996 sub numele de ”Athene Palace Hilton”.

sâmbătă, 29 mai 2010

In cautarea Bucurestiului pierdut

sâmbătă, 29 mai 2010 6

(cu o oarecare intarziere semnalam si noi un proiect fain de redescoperire a Bucurestilor)

Concursul de explorare urbana “In cautarea Bucurestiului pierdut” scoate in weekend 80 de bucuresteni in strada

     In 29-30 mai va avea loc concursul de explorare urbana "In cautarea Bucurestiului pierdut" ce da startul proiectului cu acelasi nume, prin care cetatenii vor contribui la realizarea planurilor de valorizare urbana pentru zonele protejate.

     Desi initial deschiseseram 40 de locuri, numarul de aplicanti a fost mult mai mare decat ne asteptam. Asa ca sambata si duminica vom iesi pe strazi cu 80 de bucuresteni, impartiti in 40 de echipe, sa exploram patrimoniul arhitectural a patru dintre cele 12 zone cartate ale capitalei.  Traseul si regulamentul sunt disponibile pe www.bucurestiulpierdut.ro

     Ca  oamenilor sa le pese, au nevoie sa intelegeaga si sa cunoasca, asa ca  vom avea alaturi de noi un grup de experti si de oameni pasionati de Bucuresti carora concurentii le vor putea pune intrebari despre istorie, arta, urbanism, arhitectura dar si prevederi legislative, pentru a accesibiliza acest tip de informatie intr-un cadru interactiv:

Sambata, 29 mai :  Doina Vella (distrugeri.ro), Alexandru Binescu (Asociatia Bucuresti), Adrian Balteanu, Romulus Bena (Prietenii Scolii Centrale), Dan Nicuşor (Salvati Bucurestiul), Adrian Ionescu (Institutul National al Patrimoniului), Lorin Niculae (Fundatia Soros)

Duminica, 30 mai: Doina VellaAlexandru Binescu, Adrian Balteanu (arhitect) Romulus Bena,   Radu Oltean ( art-historia.blogspot.com), Adrian Craciunescu (arhitect)  Andreea Matache ( profesor universitar),  Cristian Corvin (arhitect)  

    Dotate cu aparate foto si un mic ghid despre stilurile arhitecturale, echipele vor trebui sa vina cu idei de reconversie a caselor parasite, sa discute cu localnicii acestor cartiere, sa identifice cladirile monument in pericol de deterioare sau de demolare si, pe baza unei zile petrecute "pe teren", sa ne propuna planuri de valorificare pentru zonele explorate pentru ca la randul nostru sa le propunem Primariei si sa negociem implementarea celor fezabile. Echipa castigatoare va pleca acasa pe bicicletele primite premiu.

     Planurile de valorificare din concurs si de pe platforma online vor fi sunt susţinute şi dezvoltate  pe parcursul întregului an prin întâlniri consultative cu locuitorii ai acestor zone, întâlniri directe cu instituţiile publice şi o expoziţie foto. Proiectul În căutarea Bucureştiului Pierdut este derulat de Centrul de Resurse pentru participare publică, în parteneriat cu Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Bucureşti Pro Urbe.


www.bucurestiulpierdut.ro
facebook : bucurestiulpierdut.ro 
twitter #cautbucuresti


marți, 4 mai 2010

Bucuresti - Cercul Militar

marți, 4 mai 2010 2

Cercul Militar

O alta cladire emblematica a Bucurestiului este Palatul Cercului Militar National, aflata la intersectia Bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei. Amplasamentul a avut secole de-a randul o incarcatura religioasa, aici aflandu-se vreme de aproape doua secole si jumatate manastirea Sarindar, ctitorie a lui Matei Basarab (iar mai inainte de aceasta, ar fi existat o bisericuta a boierilor Cocorasti). Numele venea de la grecescu ”saranda”, care insemna 40, manastirea fiind, se pare, a 40-a ctitorie a domnitorului.

Imobilul a fost afectat de cutremure si a ajuns intr-o stare avansata de degradare. Terenul a trecut in proprietatea autoritatilor militare, iar edificiul religios a fost demolat. Lucrarea a fost incredintata arhitectului roman Dimitrie Maimarolu, secondat de V. Stefanescu si E. Doneaud. Inainte de a incepe lucrarile propriu-zise, in solul mlastinos s-au infipt piloni de stejar, pentru a stabiliza fundatia viitorului edificiu.

Constructia a inceput in 1911 si la inceperea Primului Razboi Mondial, palatul era in mare masura finalizat. Ocuparea Bucurestilor de catre armatele Puterilor Centrale a insemnat o perioada nefasta pentru cladire, trupele de ocupatie aducandu-i o serie de stricaciuni, mai ales in interior. Dupa 1918, lucrarile de renovare au inceput, iar abia in 1923 a avut loc si inaugurarea oficiala.

De-a lungul vremii, pe coloanele de pe fatada au fluturat steagurile romanesti, naziste sau sovietice ori au fost suport pentru portretele diferitilor ”tovarasi” de pana in 1989. De remarcat este faptul ca in anii 80 a avut loc si ultima renovare a Palatului. Astazi, cladirea oficial numele de ”Cercul Militar National”.

Si tot aici, pe 27 mai 2010, va avea loc Balul Bucurestiului interbelic - mai multe detalii aici.

Sursa: informatia.ro, wikipedia

vineri, 23 aprilie 2010

Bucuresti - Pasajul Villacrosse - Macca

vineri, 23 aprilie 2010 14

Pasajul Macca - Villacrosse

(click pe imagine pentru marire)

Si revenim la Margaret Bourke-White. Probabil ca dupa ce a fotografiat fatada Palatului BNR, a mers pe langa cladire si a ajuns in fata pasajului Macca - Villacrosse. L-a fotografiat si a mers mai departe...

Cand doamna jurnalist a apasat butonul aparatului, ansamblul arhitectural avea deja aproape 50 de ani. Povestea incepe insa cu ceva mai mult de doua veacuri inainte. In secolul XVIII, pe acest spatiu se ridica Hanul Campineanu - in fond, hanurile si bisericile ocupau la acea vreme in mare masura zona considerata azi Centrul Vechi. Pe la 1843, arhitectul spaniol Xavier Villacrosse, devine proprietar al hanului, in urma casatoriei sale cu Polixenia, fiica lui Petros Serafim, important om al Bucurestilor de inceput de secol XIX.

Peste o jumatate de veac, se pune problema realizarii unui pasaj care sa usureze comunicarea dintre Palatul BNR si Calea Victoriei, iar proiectul ii este incredintat lui Felix Xenopol. Acesta isi duce la bun sfarsit misiunea, iar in 1891, pasajul este inaugurat. Cele doua ramuri ale sale purtau numele de Villacrosse si Macca (acesta din urma fiind cumnatul arhitectului spaniol).

In acest pasaj a functionat o vreme si bursa de valori din Bucuresti, pana sa isi ridice elegantul sediu din apropiere. Daca in perioada comunista, pasajul a purtat denumirea de ”Bijuteria” (de la magazinul omonim), dupa 1989 a revenit la numele sau initial. Astazi, (inca) mai este un loc de admirat frumusetea vechiului oras, cel neafumat de narghilele si nepazit de mumii de faraoni.

vineri, 9 aprilie 2010

Bucuresti - Caru cu bere

vineri, 9 aprilie 2010 5

Caru cu bere

(click pe poza pentru marire)

Prin munca, rabdare, energie si cinste la idealul ales!

(Motto-ul restaurantului)

Daca as fi pus sa aleg cel mai fain loc din Bucuresti, Caru cu bere ar fi printre primele variante de raspuns care mi-ar veni in minte. Sa fie cladirea neogotica proiectata de arhitectul austriac Zigfrid Kofczinsky in 1899? Sa fie interior de inceput de secol XX, perfect conservat? Sa fie cei mai amabili chelneri pe care i-am intalnit in capitala? Sa fie mancarea excelenta, fie ca e vorba de o masa copioasa sau de un meniu studentesc? Cred ca mai degraba este berea casei, dar ramane intre noi...

Povestea incepe in 1879, cand Mircea Nicolae si familia sa, originara din Ardeal, pornesc afacerea in vechiul han Zlatari, din apropiere. Restaurantul are mare cautare, poate si datorita berii facuta dupa o reteta de familie, tinuta si astazi secret. In consecinta, Mircea Nicolae ridica un imobil propriu in strada Stravopoleos in care Caru cu bere isi construi reputatia de unul din cele mai cautate localuri din Bucuresti.

Pe aici au mancat si au baut o serie de oameni de seama, precum Cosbuc, Caragiale, Iancu si, bineinteles, Ovidiu si Diana. Deja tot vorbind despre acest restaurant m-a cuprins o pofta teribila, asa ca va las sa gasiti si alte informatii pe www.carucubere.ro. Ne vedem la Caru cu bere!

luni, 29 martie 2010

Targoviste - Muzeul de Arta

luni, 29 martie 2010 3

Targoviste - Muzeul de arta

Incepem si seria antitezelor din Targoviste! Primul material: Muzeul de Arta. Partea proasta este ca nu prea avem multe informatii despre aceasta cladire. Tot ce putem spune este ca institutia s-a mutat in acest local in 1971. Mai stie cineva ceva?

duminică, 21 martie 2010

Bucuresti - Palatul BNR

duminică, 21 martie 2010 3

Palatul BNR - 1940 - 2010

(click pe poza pentru marire)

Februarie. 1940. Bucuresti. Regatul Romaniei. Margaret Bourke-White, prima femeie corespondent de razboi, se afla in capitala unei tari ce isi traia ultimile luni de existenta intr-o zodie istorica norocoasa. Mergand pe Lipscani, probabil spre Grand Hotel, americanca se opreste in fata Palatului BNR, si fotografiaza. Apoi merge mai departe.

Februarie. 2010. Bucuresti. Republica Romania. Aparatele foto s-au schimbat, Romania normala a murit undeva la mijlocul anilor 40,  iar Margaret Bourke-White a trecut in lumea de dincolo in august 1971. Singur, Palatul Bancii Nationale a Romaniei a ramas acelasi. In fond, fatada de la Lipscani a vazut multe: jobene trecand agale ametite de prea multe pahare, tramvaie trase de cai tarandu-se prin arsita verii, taranci ducandu-si cosurile spre Piata Mare, automobile si diplomati straini, gloante si bombe aruncate de-a valma, sandale proletare pasind indiferente si blugi taiati alaturi de fuste hippie. Si, pentru ce?

Vreme trece, vreme vine...

sâmbătă, 13 martie 2010

Bucuresti - Palatul Bursei

sâmbătă, 13 martie 2010 2

Palatul Bursei

Palatul Bursei din Bucuresti (astazi sediul Bibliotecii Nationale) reprezinta, atat prin stil cat si prin amplasament, dorinta de tranzitie de la lumea secolului XIX la o societate romaneasca moderna. Despre imobilul aflat la intersectia strazilor Smardan, Ion Ghica si Doamnei, mai multe lucruri am aflat de la BucurestiiNoiSiVechi care si ei la randul lor au auzit de la Jurnalul National. Asa ca ii voi cita nitel, iar mai multe detalii pot fi gasite pe linkuri mai sus mentionate:

”Locul pe care s-a construit cladirea, a carei prima destinatie
a fost aceea de sediu al Bursei a fost donat de ministrul industriei, Ioan
Lahovary. Anterior, in acea zona se afla o cladire apartinand clucerului
Barcanescu. In 1907 s-a organizat un concurs in vederea edificarii Palatului
Bursei, castigator fiind proiectul arhitectului Stefan Burcus (1871-1928).
Constructia a inceput in mai 1908, inaugurarea s-a facut pe 23 (27 din alte
surse) mai 1911. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilastri si coloane in
stil corintic.

Cladirea a fost incepand cu 1955 sediul Bibliotecii Centrale de
Stat/ Biblioteca Nationala a Romaniei. Ceausescu n-a mai apucat sa mute
Biblioteca in sediul pe care il pregatise, pe langa Piata Unirii...”

Materialele despre Bucuresti pot fi citite si in rubrica ”De atunci si de acum” de pe BucurestiiVechiSiNoi (adica altceva decat BucurestiiNoiSiVechi). Va invit sa faceti o vizita si acolo, mai ales ca incepand cu acest post, datorita lui Cristian, va apare si o mica animatie interesanta.

miercuri, 3 martie 2010

Prefectura Politiei Capitalei

miercuri, 3 martie 2010 7

Prefectura Politiei Capitalei

(click pe poza pentru marire) - Poza veche: arhiva Life

Politia bucuresteana si-a stabilit sediul pe Podul Mogosoaiei (devenit apoi Calea Victoriei) in 1866, intr-un imobil in stil clasic, cu parter si etaj [1]. Nevoile institutiei au crescut, iar in perioada interbelica s-a simtit acut nevoia unui nou sediu. Astfel, vechea cladire a fost demolata si in locul ei a aparut in 1935 actuala constructiei masiva si cu fatada retrasa cativa metri de la strada.

Fiind sediul Politiei din capitala, cladirea a avut parte de actiune chiar de la primii ani ai sai. In timpul rafuierilor dintre Carol al II-lea si legionari, unii din acestia din urma au fost inchisi si anchetati in aceasta cladire. Reprezentativ pentru acest episod istoric este cazul Luciei Grecu, o legionara care s-a aruncat (sau a fost aruncata) pe geam, de la etaj, murind la impactul cu trotuarul din fata imobilului [2]. Istoria a mers mai departe, iar in ianuarie 1941, cladirea a fost unul din locurile in care camasile verzi s-au baricadat in fata armatei ramasa fidela lui Ion Antonescu, si chiar au fost inregistrate si focuri de arma [3].

Nu stiu daca in anii imediat urmatori instalarii comunistilor, in cladire s-au mai petrecut lucruri obisnuite acelei perioade, adica arestari pe criterii de clasa, torturi, etc. In schimb, cladirea revine in prim-plan in 1990, si, oarecum, in acelasi ”spectru verde”. Pe 13 iunie, cand Piata Universitatii era curatata cu bate si pumni, Ion Iliescu lansa zvonul ca ar fi fost vorba de grupari fasciste, deoarece pe Prefectura Politiei Capitalei ar fi fost pus steagul legionar[4]. Cateva ore mai tarziu, cladirea era devastata (de mineri?) [5]. Ordinea a fost restabilitata, iar in cladire au inceput interogatoriile si, se pare, si bataile [6].

Astazi, imobilul a trecut peste istoria sa zbuciumata. Nu mai sunt mitraliere, nu mai sunt batai, ci doar camere de filmat, interviuri si reflectoare. Si culoarea portocalie de pe fatada.

Later Edit: Armyuser a realizat un articol interesant despre constructia acestei cladiri.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Palatul Societatii Actiunea Economica a Romaniei

sâmbătă, 27 februarie 2010 1

Palatul Societatii Actiunea Economica a Romaniei

(click pe poza pentru marire)

Imobilul de pe bulevardul Nicolae Balcescu a fost ridicat la inceputul anilor 20 (finalizat in 1925), fiind una din primele constructii inalte de pe viitorul bulervard-simbol al arhitecturii interbelice bucurestene. Arhitectul este Leon Silion, de origine evreu, iar stilul cladirii este neo-romanesc.

Tot ce stiu - legat de destinatia sa - este ca palatul a fost ridicat pentru Societatea ”Actiunea Economica a Romaniei”. La cutremurul din 4 martie 1977, si-a pierdut turnuletele din extremitati, iar acoperisul a fost simplificat substantial (mai pe larg despre acest caz a vorbit Raiden). Cu toate ca nu prea mai seamana forma de azi cu cea initala, este fara indoiala vorba de aceeasi cladire, deoarece in stanga se vede o parte din Biserica Italiana.

marți, 16 februarie 2010

Bucuresti - Ateneul Roman

marți, 16 februarie 2010 3

Bucuresti - Ateneul Roman

Inainte de a fi o cladire, ”Ateneul Roman” a fost o societate culturala infiintata in vreme lui Alexandru Ioan Cuza de catre cativa intelectuali romani.

Apoi a aparut firesc nevoia unui sediu, iar atentia a fost indreptata catre un loc destul de central care apartinea familiei Vacarestilor. Deja in acel spatiu se incepuse constructia manejului patronat de catre „Societatea Equestra Romana” (sau, conform lui Bacalbasa, cladirea ar fi fost destinata unui circ). De aici se explica forma circulara a Ateneului, la baza sa fiind fundatiile de piatra destinate acelui manej (arena unde se invata calaria).

Constructia propriu-zisa a inceput in 1886, iar o parte din bani au provenit din colecta ”Dati un leu pentru ateneu!”. Arhitectul acestei cladiri este francezul Albert Galleron.

Daca de cutremure a scapat neafectata, bombardamentele din vara lui 1944 i-au produs mari stricaciuni, dar cladirea a fost renovata.

Un detaliu destul de interesant de pe fatada clasica a constructiei il reprezinta cele 6 mozaicuri despre care a scris Radu Olteanu.

duminică, 14 februarie 2010

Ploiesti - Parcul Halelor Centrale

duminică, 14 februarie 2010 1
Oborul - 1934 - 2009

Parcul din fata Halelor Centrale este o apartie relativ noua in viata orasului. Povestea acestei zone incepe cel mai probabil in secolul XVIII cand, datorita deplasarii vetrei orasului dinspre actualul cartier Mihai Bravu spre locul unde azi este Hotel Prahova, spatiul a devenit oborul localitatii.

Treptat, datorita cresterii numarului de locuitori, s-a transformat in piata principala a Ploiestilor, cu toate ca tot ”Oborul” i-a ramas numele. Soarta actualului parc se putea schimba in 1846 cand Bibescu Voda, trecand prin Ploiesti, a propus ca pe acest loc sa se ridice localul primariei care pe atunci era in casa lui Hagi Buzila. Locuitorii insa s-au opus, sustinand ca e mai importanta dezvoltarea oborului decat ridicarea unui imobil propriu al administratiei locale.

Asa ca batranul obor si-a continuat dezvoltarea devenind o ingramadire de tarabe insalubre. In monografia lui Sevastos exista o descriere a vechii piete: ”Aceasta (...) era o adunatura de maghernite de diferite marimi lipsite de confort si de igiena. De aceia toata apa rezultata din spalarea zarzavatului ramanea pe loc in baltoace murdare. Cum in piata nu erau closete, spatiile dindaratul gheretelor erau intrebuintate drept vespasiane. Acelasi loc servea si la depozitarea zarzavatului.

Articolul complet pe RepublicaPloiesti.

luni, 8 februarie 2010

Bucuresti - Piata Teatrului

luni, 8 februarie 2010 4

Piata Teatrului - Bucuresti - 1929 - 2009

O antiteza de 70 ani. Nu are sens sa adaug informatii istorice si alte lucruri, deoarece pe Bucurestii Vechi exista un serial excelent despre toate aceste cladiri (de la stanga la dreapta: Hotel Continental, Hotel Hugues, Casa Resch si Blocul Imobiliara).

Punctez doar cateva diferente care apar: multimea de oameni de odinioara a fost inlocuita cu masini, Casa Resch si Hotel Hugues si-au pierdut fatadele bogat decorate, iar blocul Imobiliara a pierdut un etaj (la bombardamente?).

marți, 19 ianuarie 2010

Biserica Sf.Nicolae - Nicuț

marți, 19 ianuarie 2010 5


Pe site-ul Ministerului culturii la monumente, apare ca fiind datata in anul 1708.
Nu se cunoaste insa anul primei constructii, dar exista in secolul XVII.


Din pacate nu stiu prea multe informatii despre aceasta biserica. Am cautat si pe internet dar nu prea am gasit mare lucru.
Daca stiti voi mai multe date despre ea scrieti la comentarii.
 
Atunci si acum Blog. Design by Pocket