Și pentru că s-a termint sesiunea, ne reapucăm de treabă. Astăzi vom vorbi de unul dintre cele mai vechi asambluri arhitectonice din București și anume Ansamblul Colțea. Astăzi, acesta se compune numai din Biserica și Spitalul omonime. De-a lungul vremii au dispărut chiliile, hanul și, cel mai trist, Turnul (despre care a vorbit Radu Oltean).
Fotografia veche a fost realizată în 1974 de către Willy Pragher, un fotograf german care a lăsat o bogată arhivă fotografică a României interbelice. Biserica Colțea a fost ridicată în jur de 1701 - 1702 de către Mihail Cantacuzino, iar câțiva ani mai târziu, lângă acest lăcal de cult, s-a ridicat și un spital cu un medic chirurg și 24 de paturi pentru bolnavi. Despre Spitalul Colțea nu știu foarte multe, doar că forma sa actuală, în stil clasic, a fost construită în 1887. În spatele spitalului s-a aflat până de curând Policlinica Colțea (despre care a vorbit pe larg Raiden), loc unde au fost îngrijiți tinerii împușcați la revoluție sau bătuți de mineri, dar cum nu ne trebuie memoria eroilor, ci locuri de parcare, clădirea a fost demolată.
Biserica avea inițial 2 turle, una pe pronaos și una pe naos, adică forma pe care o are acuma. Grav afectată de cutremurul din 1940, cea de pe naos a căzut la bombardamentele din 1944. Nici cea de pe pronaos nu scăpase mult mai bine, dar a fost consolidată în anii 50. Așa se explică diferența dintre starea de atunci și cea de acum a bisericii. În 1986, sub pretextul unei renovări, biserica a fost închisă și redeschisă în 21/22 decembrie 1989. Un alt episod dureros a fost în vara lui 1990 când minerii aduși să instaureze democrația cu pumni și bâte au deteriorat în stilul lor caracteristic ușa de la intrare ca să-l găsească pe ”preotul legionar”.
Și astăzi, din câte știu, biserica este în proces de renovare, dar merită să îi fie călcat pragul mai ales că pictura interioară este realizată de Gheorghe Tăttărăscu, iar una din icoane îi este atribuită lui Pârvu Mutu (sec XVIII).
PS: nu am uitat de statuia lui Mihail Cantacuzino, dar despre ea voi vorbi cu alt prilej.