Bușteni - Bulevardul "Carol I"

Am mai vorbit în articolele anterioare despre Bușteni, mai exact despre Biserica Domnească din oraș. Astăzi ne vom opri puțin asupra străzii principale, axa sud-nord a urbei, mai exact Bulevardul "Carol I". 

Prea multe de spus despre această arteră nu ar cam fi. Strada a fost construită din porunca lui Vodă Bibescu, pe la mijlocul secolului XIX, în cadrul unei șosele Câmpina - Predeal și, în ciuda conflictelor turco-austriece, proiectul a fost finalizat destul de repede. Nu știu cum se numea inițial (presupun că era o denumire legată de drumul comercial - probabil Calea Brașovului), dar după venirea pe tronul țării a regelui Carol I de Hohenzollern și mai ales după sprijinul dat de Majestatea Sa localității (mai ales la construirea bisericii), bulevardul principal i-a purtat numele.

București - Blocul Carlton

Am vorbit în urmă cu ceva vreme despre Bulevardul Magheru, mai exact despre zona clădirii Creditului Minier. Astăzi vom trece strada și vom vorbi de Blocul Carlton și de zona adiacentă.

Aflat la intersecția bulevardului cu Strada Regală, imobilul Carlton (se vede firma la ultimul nivel) a fost mândria arhitecturii moderniste interbelică din București, atât datorită arcelor de beton armat pe care se sprijinea clădirea, cât și datorită înălțimii șocante pentru o capitală încă puternic tradiționalistă - 14 etaje! La parter avea o sală de cinema frecventată în epocă de tinerii boemi, dar cu ceva mai mulți bănuți în buzunar. Clădirea a căzut la cutremurul din 10 noiembrie 1940, martorii relatând o scenă terifiantă: aripa mai scundă a imobilului s-a prăbușit foarte repede, tasând toate palierele, iar turnul s-a rupt de la jumătate, ca mai apoi să se prăvălească peste bulevard. Au fost doar 2 supraviețuitori, din peste 150 de oameni.

În continuarea blocului Carlton, spre Universitate, încă mai există un block-haus de un rafinament atipic pentru București (partea stânga a imaginilor). Am avut norocul să intru într-un apartament din această clădire și nu pot să îmi ascund uimirea față de eleganța interbelică a acestui imobil. Apartamentele au 5 camere (unele cu intrări duble), cu 2-3 holuri, cu o baie cât o cameră de apartament socialist, cu un plan general foarte original și surprinzător... Din punctul meu de vedere, foarte subiectiv, o clădire foarte, foarte interesantă.

Și ca să închei cu o amintire, mai exact o poveste publicată de Jurnalul Național și pe care am regăsit-o, într-o formă ușor diferită de cum o știam, aici. Rezumând, e vorba de un cuplu, la sfârșitul anilor 30, care locuia în Blocul Carlton. El, fiind militar, este trimis pe granița de răsărit, iar ea rămâne singurică. Acea femeie era o fire mai iubăreață și, fiind singurică mai multă vreme, a început să-și înșele soțul. Acesta află, cere permisie, se întoarce în București și o surprinde în timpul actului sexual. Scoate pistolul, trage un glonț spre ea, apoi încă un glonț în capul său, sinucigându-se. Soarta a făcut să nu își nimerească soția. Iar gura lumii spune că tot soarta a făcut ca femeia adulteră să moară la scurtă vreme după aceea, la fatidicul cutremur.

UPDATE: Am corectat si imbogatit articolul. Noua versiune poate fi citita pe Bucurestii Vechi Si Noi.

București - Hotel - Restaurant Capitol

La intersecția străzii Constantin Mile cu Calea Victoriei se ridică una dintre clădirile emblatice pentru viața mondenă a Bucureștiului romantic, și anume Hotel - Restaurantul Capitol.

Povestea începe cu un secol și ceva în urmă, când în locul unei modeste case cu un etaj, s-a construit între anii 1900 - 1905 Hotelul Luvru. Această denumire a dăinuit până în 1936, până când un belgian, Haitz pe numele său și destul de iscusit într-ale afacerilor, a deschis la parter celebra Caffe Royal. Aici cânta pentru protipendada românească dornică de muzică populară taraful condus de Petrică Moțoi (care între noi fie vorba era un virtuos al instrumentelor, dar veșnic perdant al concursurilor muzicale).

Perioada comunistă a însemnat pentru această clădire un traseu aparte. În 1945, restaurantul lui Haitz s-a închis, iar farmecul său s-a risipit în vârtoarea evenimentelor istorice. În anii 70, edificiul a intrat în reparații capitale, iar în 1976 s-a redeschis publicului sub o nouă denumire: Hotel - Restaurant Capitol.

Sighișoara - Liceul Mircea Eliade

Sighișoara este un oraș fascinant, fiind acul din carul cu fân al istoriei, dar pentru care merită să răscolești întreaga căpiță. Până să ajungem la cetatea medievală, principala atracție, ne vom opri la "orașul de jos", pe strada 1 Decembrie 1918, mai exact la numerele 31-33. Aici se află clădirea actualului liceu român "Mircea Eliade".

Edificiul a fost ridicat în 1897, când Sighișoara făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, fiind o construcție în stil sobru, clasic. Instituția de învățământ folosește acest imobil din 1924, iar în perioada interbelică, aici a activat Horea Teculescu, ca director al liceului.

București - Palatul Societăţii de Asigurări "Generala"

Sobră și elegantă, această clădire reflectă tendințele urbanistice care au schimbat fața Bucureștiului la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.  Alături de Palatul Creditului Industrial (despre care voi vorbi altă dată) închide zona statuilor din fața Universității București.

Palatul Societăţii de Asigurări "Generala" (operă a arhitectului Oscar Maugsch) a fost construit în locul vechii grădini a Palatului Suțu (actual Muzeul al Bucureștilor), fiind finalizat în 1906.

Și ca o mică amintire a vremurilor: în perioada celui de-al doilea război mondial, la diferitele manifestații care aveau loc în fața Universității, între coloanele Palatul Societăţii de Asigurări "Generala" erau atârnate drapele României și, uneori, și portretele Mareșalului și ale Regelui.

Mediaș - Catedrala Ortodoxă

<

Prima excursie peste munți ne duce tocmai la Mediaș, în inima Transilvaniei. Vechiul oraș săsesc și-a modificat de-a lungul vremii componența etnică, având ca rezultat, printre altele, și apariția unor edificii de cult pentru diferitele confesiuni. Prima biserica românească a fost una greco-catolică (unită), dar despre acest lucru vom vorbi în viitor. Astăzi ne oprim asupra unei clădiri monumentale și anume Catedrala Ortodoxă din Mediaș, cu hramul “Sf. Mihail şi Gavril”. 

Construcția a început în 1929, dar lipsa banilor (și atunci era... criză financiară) a făcut ca lucrările să intre într-un ritm sistematic abia în 1933. Doi an mai târziu, catedrala a fost sfințită. Stilul lăcașului de cult bizantin, cu influențe brâncovenești.

Astăzi, Catedrala Ortodoxă din Mediaș reprezintă unul din reperele orașului.

București - Bulevardul Magheru

Bulevardul Magheru este artera bucureșteană faimoasă pentru construcțiile interbelice inovatoare și, mai ales, șocante la acea vreme. Astăzi, blocurile construite în anii 20-30, subrezite și, uneori, remodelate de cutremurele din 1940 și 1977, sunt în puternic contrast cu inserțiile arhitecturii comuniste, relevând discrepanța dintre eleganța interbelică și conformismul socialist.

Acest lucru se observă cel mai ușor privind blocul Creditul Minier (în anii'50 inscripția de sus va fi schimbată în SovRomPetrol). În continuarea sa, la stradă, era Sala Dalles, care mai apoi a fost înglobată într-un bloc cu arhitectură monotonă stalinistă. Remarcați diferența de stil între cele două construcții - elocventă, nu? Ca fapt divers, în acel bloc care în poza din zilele noastre este mascat de cel comunist a trăit Nichifor Crainic (paradoxal, fondatorul tradiționalismului a locuit într-un edificiu modernist :) ).

Eh, astea vremurile. În anii 30, erau copaci, trăsuri, tramvai și câteva mașini. Azi, stâlpi, fire și mașini. Multe mașini.