Perioada interbelica a insemnat pentru Bucuresti sincronizarea cu stilul de viata occidental, in care schimbarile tehnologice influentau mentalitatea locuitorilor. Moda block-haus-urilor aparuta in Europa de vest cu precadere dupa finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial incepea sa se faca simtita in capitala Regatului Romaniei si, o data acceptata in mentalul colectiv, intra in normalitatea arhitecturala a orasului. Trasarea noilor artere, care urmau sa fluidizeze un trafic in continua crestere (sa nu uitam ca in Bucuresti aveau sedii numeroase reprezentante de automobile, iar la uzinele Malaxa chiar se lucra la prototipul unei masini romanesti), dadea ocazia construirii unor imobile noi, moderniste. Astfel, o data cu trasarea actualului bulevard I. G. Duca, ce avea rolul de a lega Piata Garii de Nord de Piata Victoria (nefinalizat), au fost ridicate cladiri impozante, majoritatea cu rol de imobil de raport (maniera la moda in epoca).
Un astfel de caz il reprezinta cele doua blocuri asemanatoare de la intersectia noii strazi cu Calea Grivitei, peste drum de principala gara a capitalei. Informatiile despre cele doua cladiri sunt destul de sarace, singura sursa pe care am gasit-o fiind La-Pas, de unde aflam ca imobilul din dreapta - vechiul Hotel Dunarea (astazi parasit, asptand probabil prabusirea in urma unui viitor seism) - si-a pierdut ultimul etaj (cu decoratiile sale moderniste) in urma cutremurului din 1940. Blocul de peste drum pare sa fie totusi intr-o stare mai buna, fiind si astazi locuit, insa tamplaria veche, de lemn, care ii dadea o nota de eleganta, a fost inlocuita partial cu tamplarie ieftina de termopan.
Diferentele nu se opresc aici. In perioada interbelica, cele doua constructii (alaturi de un alt bloc asemanator, in plan departat) dadeau o nota de eleganta zonei si, daca istoria ar fi fost favorabila, frontul de cladiri ar fi fost completat cu imobile cu stilul diferite si astfel s-ar fi creat o perspectiva placuta. Din pacate, o data cu venirea comunismului si disparitia proprietatii private, a normalitatii si a oamenilor care au creat acel atragator Bucuresti interbelic, dezvoltarea organica a zonei a fost sistata. In anii 60 ai secolului trecut, s-au construit, in continuarea celor doua imobile, blocuri identice, anoste, lipsite de originalitate. Si cum vechile cladiri au fost uitate, iar daca au beneficiat de reparatii, acestea au fost superficiale, starea actuala le transforma din vechi prezente elegante in ruine neatractive.
3 comentarii:
Din ce fun de provincie esti frate? Faptul ca nu stii despre ce e vorba decit de pe un alt blog ar fi un indicator sa lasi poezia mai moale. Din pacate zona s-a degradat de cind cu ridicarea proprietatii private, adica sint 20 de ani si nu 60 de degradare. Ceea ce este valabil pentru tot cvartalul. Iar restaurarea arhitectilor capitalei a insemnat buldozerul pentru cladiri cu valoare istorica in special nu pentru magehernite insalubre cum era cu niste ani in urma. Sau, pe scurt, Bucurestiul este cam mult. Lasa pozele sa vorbeasca.
nu stiam cat de vechi sunt aceste blocuri. pe langa hotelul Dunarea recunosc imi e cam teama sa trec, la fel cum imi e teama sa trec si pelanga ruinele de oe Buzesti colt cu Grivitei.nu de alta, dar exista riscul sa se prabuseasca bucati din ele si fara ajutorul unui seism.
pacat!
Ion Coman - In cazul in care nu stii sa comentezi civilizat, te rog abtine-te. Serios :)
Atunci cand folosesti o informatie, citarea sursei este un gest de normalitate si de respect pentru cel care a gasit-o. In fine, chestii elementare.
Ce imi place cum scuzi cei 50 de ani de comunism. Hmm, oare cate lucrari de intretinere o fi beneficiat cladirea din partea statului comunist?
PS: Cladirea se numea in perioada interbelica ”Hotel Dinu” si, intr-adevar, cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 i-a distrus mansarda si cupola art-deco.
Trimiteți un comentariu