Bucuresti - Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari

Dar toti il stim drept Ministerul Justitiei, de pe bulevardul Elisabeta, peste drum de Cismigiu! Multumita lui Armyuser (care a scris un articol detaliat pe aceasta tema) vedem ca lucrurile nu stau chiar asa. Trecutul acestui imobil este o portretizare a moravurilor societatii romanesti si, in special, a unei institutii a statului.

In 1921, medicii veterinari din mai multe ministere au acceptat sa doneze 5% din salariul lor pentru ridicarea unui palat al asociatiei care sa gazduiasca diferite actiuni precum cercetare stiintifica sau opere sociale pentru familiile membrilor. Proiectul a fost incredintat arhitectului Constantin Iotzu (acelasi care a conceput planurile Casei Corpului Didactic din apropiere), stilul fiind o combinatie interesanta de clasicism si art-deco. Lucrarile s-au derulat intre 1929-1933, trecand peste criza din epoca printr-un imprumut bancar.

Pe 26 februarie 1933, in prezenta regelui Carol al II-lea, noul palat este inaugurat, dar in interiorul sau, este gazduit, pana la construirea unui sediu propriu, Ministerul Justitiei. Acest sediu urma sa fie ridicat in Piata Palatul Regal, dar avea sa fie finalizat in anii stalinismului, iar in perioada Ceausescu, imobilul era cunoscut drept ”CC-ul”. De la balconul sau, Nicolae Ceausescu a rostit ultimul discurs public in calitate de presedinte, in decembrie 1989.

Instaurarea comunismului in Romania a gasit asadar Ministerul Justitiei cu sediul nefinalizat, fiind chirias in Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari. Asociatia este desfiintata in 1949, iar cladirea trece in patrimoniul statului. Cu toate ca regimul comunist a cazut de facto de mai mult de 20 de ani si exista o lege a retrocedarilor, cladirea este in continuare sediul diferitelor institutii ale Ministerului Justiei (mai multe detalii aici).

Bistrita - Strada Spitalului

Strada Spitalului a aparut in secolul XIII, in urma dezvoltarii urbane din jurul Bisericii Evanghelice si a primit acest prim nume de la spitalul care se afla in apropiere (astazi disparut).

Si-a schimbat apoi denumirea in Bruckental (1934), Bratianu (1935), Mussolini (1940), Molotov (1950), Teilor (1962), iar in prezent se numeste strada Gheorghe Sincai. Biserica din antiteza este Biserica Romano-Catolica.

Schimbari majore nu s-au petrecut, cu exceptia cladirii in stil seccesion din dreapta imaginii, care a luat locul unui imobil modest, cu un singur etaj. De asemenea, mai apare o problema pe care am intalnit-o in tot centrul istoric al Bistritei - copacii plantati pe marginea strazii, care ascund fatadele vechi ale cladirilor.

Bucuresti - Statuia Regelui Carol I

In 1939, cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea primului rege al Romaniei, a aparut ideea realizarii in capitala a unei statui ecvestre a lui Carol I, ce urma sa fie amplasata in fata Fundatiei Culturale intemeiata de primul monarh, fiind indreptata spre Palatul Regal. Propunerea a fost repede sustinuta de Carol al II-lea care avea fata de primul suveran o reala admiratie. Lucrarea a fost incredintata sculptorului croat Ivan Mestrovic, unul dintre cei mai renumiti artisti europeni la acea data, iar soclul din granit rosu era opera arhitectilor C. Ionescu si N. Cucu.

Inaugurarea monumentului a avut loc pe 10 mai 1939, de ziua nationala a tarii, printr-o ampla festivitate in Piata Palatului Regal din Bucuresti (despre care a scris Armyuser). Statuia a fost martora unor evenimente deosebit de importante pentru istoria tarii - defilarile legionare din perioada guvernarii camasilor verzi, hora bucuriei pe care bucurestenii au jucat-o in jurul sau pe 22 iunie 1941 (cand armatele romane au trecut Prutul) sau manifestatia pro-monarhica si anti-comunista din noiembrie 1945. De amintit ar fi faptul ca in dupa redobandirea Basarabiei, in al Doilea Razboi Mondial, langa statuia ecvestra au fost amplasate doua tancuri sovietice, captura de razboi a soldatilor romani (recuperate in 1944 de ”fratii de la rasarit”).

Manifestatie legionara din toamna lui 1940 - in dreapta este Fundatia Culturala Carol I (redenumita in perioada comunista BCU), in stanga Palatul Regal, iar in plan indepartat Hotelul Athene Palace

Existenta statuii a fost una limitata, deoarece o data cu instaurarea comunismului si inlaturarea abuziva a monarhiei, monumentul a disparut din Piata Palatului Regal, in 1948. Cele mai multe voci sustin ca cele peste 12.000 kg de bronz din care era realizata opera de arta au fost topite si folosite la turnarea statuii lui Lenin din fata Casei Scanteii. Soclul de granit, usor modificat, ar fi fost utilizat la aceeasi statuie din actuala Piata a Presei Libere. Altii spun ca monumentul inaugurat in mai 1939 inca ar exista, fie ingropat undeva, fie intr-un subsol a Casei Scanteii (vorbeam la un moment dat cu cineva care se jura ca a vazut-o in urma cu cativa ani acolo).

De curand, autoritatile romane au reamplasat un monument similar pe locul din fata Fundatiei Culturale Carol I. De fapt, macheta statuii originale exista in Croatia, in posesia urmasilor lui Ivan Mestrovic, insa din mai multe motive (Raiden a discutat despre ele aici), Primaria Bucuresti l-a ales pe romanul Florin Codre sa realizeze noua statuie. Din pacate, rezultatul nu se ridica deloc la nivelul monumentului din anii 40. Capul calului este prea mic in raport cu restul corpului, coada are o pozitie foarte ciudata, haina regelui pare anormal de lunga, soclul este considerabil mai mic decat cel original (de aceea si antiteza pare a fi usor fortata). Totusi, este de apreciat ca memoria primului rege al tarii nu a fost uitata - pacat insa ca s-a folosit o cale nu tocmai potrivita pentru a fi readusa in prim-plan.

Sibiu - Piata Mare (vazuta de sus)

O antiteza realizata din turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu. In urma cu mai mult de un secol, cladirea Bancii de Credit Funciar (actuala Primarie) nu fusese inca ridicata, iar Piata Mare parea surprinzator de aerisita si goala. Frapanta este dezvoltarea orasului, ale carui zone periferice erau foarte aproape de centrul asezarii la finalul secolului XIX, dar dupa dezvoltarea sa accelerata din perioada comunista (materializate prin constructia de blocuri), amprenta sa la sol s-a marit considerabil.

Am facut 2 ani! :)

Si nici nu ne dam seama ce repede a trecut timpul. Primul material, publicat pe 18 februarie 2009, a fost despre strada Lipscani si Palatul BNR din Bucuresti. Ceea ce atunci a inceput ca un simplu blog de antiteze urbane, s-a dezvoltat si a ajuns, dupa 2 ani, sa cuprinda 98 de comparatii din 12 orase din Romania. La acestea adaugam si primul eveniment offline - expozitia pe care am avut-o in august 2010, in cadrul ”Gradinii cu artisti” de la Palatul Sutu din capitala.

Scopul proiectului a ramas si va fi acelasi - de a surprinde diferentele care au aparut de-a lungul vremii in patrimoniul arhitectural. Orasele de azi nu pot fi intelese decat prin comparatia cu cele de ieri, deoarece spatiul urban isi influenteaza locuitorii care, la randul lor, il modeleaza in functie de mentalitate si necesitati.

Ok, si care e concluzia? Vrem sa va multumim tuturor celor care urmariti articolele AtunciSiAcum (pe retele de socializare, feed-uri RSS, etc), le comentati sau ne sprijinti!

PS: vroiam sa va intrebam mai de ceva vreme, asa ca ne folosim de acest prilej - ce sugestii/recomandari aveti pentru proiectul AtunciSiAcum?

Palatul Academiei Comerciale

Sau mai pe scurt, Palatul ASE. De fapt, aceasta denumire a fost stabilita in perioada comunista, mai exact in 1967. Numele initial al institutiei de invatamant, infiintata prin inalt decret regal in 1913, a fost Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale.

Cladirea din Piata Romana a fost construita intre 1916 - 1926 (bineinteles, cu intrerupere in timpul Primului Razboi Mondial), dupa planurile arhitectului Grigore Cerkez. Pana la finalizarea imobilului, institutia de invatamant a functionat intr-o cladire din Piata Palatului, disparuta in 1939, din cauza sistematizarii cerute de Regele Carol al II-lea (sursa: bucurestiivechi.ro).

Cladirea din Piata Palatului Regal, cu Hotelul Athenee Palace in fundal - 1915

Despre bila de pe cladire nu mai spunem nimic, pentru ca probabil toata lumea stie mitul. In urma cu 2 ani chiar s-a crezut ca acesta fusese confirmat, deoarece bila disparuse. Totusi, era vorba doar de lucrari de renovare a imobilului, iar celebra bila si-a reluat locul si importanta in legendele urbane. Legat tot de acest aspect era bancul cu Palatul ASE si statuia lui Take Ionescu din apropiere (se afla, aproximativ, pe locul intrarii la statia de metrou Piata Romana - monumentul a fost distrus de comunisti).

Statuia lui Take Ionescu - 1930

Barbatii care treceau prin dreptul monumentului spuneau in gluma ”Take, Take, vrem femei!”. Iar politicianul, aratand cu mana spre Palatul Academiei Comerciale, parca raspundea ”La ASE sunt cate vrei!”.

Sibiu - Biserica Evanghelica

Revenim la Sibiu si ne indreptam atentia asupra unuia dintre cele mai importante lacasuri de cult din oras: Biserica Evanghelica (luterana), simbol al comunitatii sasesti. Aceasta a fost construita in mai multe etape de-a lungul secolului XV, pe locul unei bazilici romanice de secol XII, fiind finalizata in 1520. Turnul este unul dintre cele mai inalte din Transilvania, iar cele 4 turnulete de colturi insemnau dreptul orasului de a pronunta sentinte capitale (la fel ca si in Sighisoara, de exemplu).

In interior pot fi gasite numeroase obiecte cu vechime, precum cele 67 lespezile funerare. In perioada medievala, exista obiceiul ca personalitatile importante ale orasului sa fie ingropate in inauntrul bisericii, cel mai vechi mormant fiind Georg Hecht (1496). Cu toate ca in 1796 aceasta practica a fost interzisa, s-a facut o exceptie la moartea lui Samuel von Bruckenthal. O lespede aparte este cea a lui Mihnea cel rau (nume dat de inamicii sai interni), fiu al lui Vlad Tepes si ulterior domn al Tarii Romanesti, care, refugiat la Sibiu, a fost ucis chiar pe treptele bisericii si ingropat in interiorul sau.

In 1899, in fata bisericii, a fost amplasata statuia episcopului Georg Daniel Teutsch, important episcop evanghelic care s-a implicat activ in dezvoltarea culturala a comunitatii sasesti.

PS: este adevarat ca in decembrie 1989, din turnul bisericii s-a tras asupra demonstrantilor?

Sursa: wikipedia; poza veche este realizata de Willy Pragher