Bucuresti - Hotel Continental

Despre aceasta cladire nu stiu (aproape) nimic, cu exceptia faptului ca la parter au functionat de-a lungul timpului drogueria Venus si magazinul Schul. In lista monumentelor istorice se precizeaza ca este de la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX. Asa ca astept o mana de ajutor :)

In rest, apare aceeasi diferenta ca mai in toate pozele din Bucuresti: masini multe. Mult prea multe. In plus, cladirea din continuarea hotelului a fost suprainaltata si si-a pierdut stucaturile, strada Ion Campineanu este azi mult mai larga decat in urma cu un secol, iar cladirile cu 1/2 etaje au fost inlocuite de imobile interbelice.

Campulung Muscel - Vila Ilie Mirea

Este situată în str. Matei Basarab nr. 135 şi a fost construită la începutul sec. XX după planul arhitectului Ion Mincu. După naţionalizare a avut mai multe destinaţii (internat şcolar, Casa pionierilor ş.a.). În prezent a intrat în posesia urmaşilor familiei Mirea.

Sighisoara - Turnul cu Ceas

Pentru Transilvania, reprezentativ este orasul Sighisoara. Pentru Sighisoara, reprezentativa este cetatea medievala. Iar pentru cetatea medieval, reprezentativ este, fara indoiala, Turnul cu Ceas care se inalta la intrarea in ”asezarea de sus”, fiind secole de-a randul poarta catre inima localitatii.

Construit cam pe vremea cand abia se constituia statul in Moldova si Tara Romaneasca, adica in secolul XIV, turnul a fost refacut de mai multe ori, fie din cauza incendiului devastator din 1676, fie din cauza diferitor asedii (cum a fost cel al curutilor - care a afectat si Turnul Steingasser din Medias). Pana in 1556, aici a fost sediul Primariei, ca mai apoi imobilul sa aiba diferite functii. In 1899, in turn se va deschide primul muzeu al Sighisoarei, prin efortul comunitatii sasesti. 

Despre ceasul cu figurine nu spun nimic - e prea fain ca sa nu-l vezi cu proprii ochi. In schimb, cele 4 mici turnulete din colturile acoperisului Turnului reprezentau in perioada medievala drepturile judecatoresti sporite ale cetatii - cum ar fi acela de condamnare la moarte.

Bucuresti - Palatul Regal

Muzeul National de Arta din actuala Piata a Revolutiei a fost initial resedinta monarhiei romanesti, locul in care se jucau adeseori cartile politicii interne. Nu voi repeta intreaga istorie a Palatul Regal, povestita de Raiden, ci ma voi axa pe cateva amanunte legate de antiteza de mai sus.

Vechea cladire a regilor Carol I si Ferdinand arsese in 1926 asa ca a aparut ideea construirii unui nou Palat Regal, fapt de care s-a folosit Carol al II-lea care isi dorea o capitala cu o arhitectura monumentala. Iar resedinta sa nu putea sa nu fie un punct de referinta in transpunerea in realitate a conceptiilor sale. Lucrarile au fost realizate in anii 30, iar cladirea are o forma de U.

In centrul Palatului era sala de consiliu, iar in noptile in care luminile erau aprinse, bucurestenii care treceau prin Piata Palatul Regal (asa se numea atunci) stiau ca Regele era intr-o importanta sedinta de ministri. O ziarista americana povestea tensiunea din iunie 1940, cand in fata Palatului multimea astepta cu multa incordare decizia care se lua cu privire la cedarea Basarabiei. Tot in fata cladirii, pe unde azi masinile trec in viteza si putinii pietoni in nepasare, au avut loc o multime de manifestatii, unele reprimate sangeros, precum cea din 8 noiembrie 1945, cand tinerii taranisti si liberali care il ovationau pe MS Regele Mihai, au fost batuti crunt de catre comunistii.

In stanga antitezei apare una din aripile Palatului - cea de sud, numita si Kretulescu, dupa biserica omonima de langa. A fost singura parte a cladirii nefinalizata in timpul lui Carol al II-lea. Tot aici a fost tinut, in orele imediate arestarii, maresalul Ion Antonescu. Si tot aceasta aripa a fost si cea mai lovita de gloantele din decembrie 1989.

Medias - Strada Turnului Forkesch

Strada Turnului Forkesch face legatura, evident, intre turnul omonim si centrul vechi al orasului. Schimbari insemnate nu par a fi, cu putine exceptii: au aparut cateva case noi pe partea dreapta, multi copaci au disparut, iar scarile din stanga au fost ”modernizate”.

Bucuresti - Fundatia Universitara Carol I

Istoria acestei cladiri incepe o data cu dorinta Regelui Carol I de a ridica un imobil care sa gazduiasca o bibioteca pentru studentii din Bucuresti. Piatra de temelie a fost pusa in 1891 si, cu toate ca lucrarile s-au terminat 2 ani mai tarziu, inaugurarea efectiva a fost in 1895, deoarece Majestatea Sa a decis sa astepte linistirea situatiei interne. Tinerii liberali protestau impotriva initiativei lui Carol I si refuzau sa intre in biblioteca. Numai ca luxul, dotarile si, mai ales, curiozitatea i-au facut pe studenti sa cedeze si accepte darul Regelui, care donase bani si sute de carti fundatiei.

Constructia initiala era foarte redusa fata de cea de acum, fiind constituita de aripa dinspre strada Boteanu / fostul sediu al Ministerului de interne. Cum numarul cititorilor a crescut rapid, s-a simtit necesitatea unei largiri a imobilului si asa s-a construit intre 1911 - 1914 actualul palat, cu inconfundabila sa fatada de la Calea Victoriei. Ambele lucrari au fost realizate de catre arhitectul francez Paul Gotereau, acelasi care a conceput si Palatul CEC.

Perioada interbelica a semnificat apogeul fundatiei. In aula se tineau conferinte la care participau si luau cuvantul intelectuali de marca ai vremii. Bombardamentele americane din 1944 au afectat cladirea, dar momentul greu a fost depasit. Cladirea supravietuieste, dar institutia va fi schimbata de catre noile autoritati comuniste, care sterg numele Regelui Carol I din denumirea oficiala, ba chiar redenumesc fundatia in ”Biblioteca Central Universitara C.I.Parhon”.

Cel mai negru moment din istoria cladirii a fost momentul decembrie 1989, cand, sub pretextul luptei cu teroristii, tancurile din Piata Revolutiei au tras in vechiul palat, afectandu-l semnificativ si distrugand nenumarate manuscrise si carti de valoare. In ciuda staruintelor personalului bibliotecii de a nu trage in cladire, respectivul comandant a replicat ceva de genul ”am ordin sa dau jos cosmelia aia”. Urmarea? A ajuns general, sef al Directiei de Cultura a Armatei si revolutionar cu acte in regula. Din fericire, cladirea a fost renovata foarte inspirat, in spate s-a ridicat o constructie moderna care intregeste vechiul imobil, iar azi Fundatia Universitara Carol I este una din cele mai pozate cladiri din Bucuresti.

Medias - Turnul Forkesch

Turnul Forkesch a fost construit intre 1494 - 1534 fiind unul din cele 3 turnuri principale ale sistemului de fortificatie a vechiului oras medieval. Pana in 1880 a avut la nivelul superior un ceas care batea gongul la fiecare ora.

Se afla vis-a-vis de Catedrala Ortodoxa din localitate.

Bucuresti - Cinema Scala

Click pe poza pentru marire

Daca nu se intelege mai nimic din antiteza, atunci sa stiti ca nu e vina mea. E cam greu sa vezi ce e azi sub cearsafurile colorate aruncate machiavelic peste cladirile vechi. De fapt, subiectul ascuns al comparatiei este imobilul Scala despre care a scris mai demult Armyuser un articol detaliat, din care spicuiesc:

Imobilul Scala din Bucuresti a fost ridicat in anul 1935 si reprezinta o creatie
a lui Rudolf Fränkel, un arhitect de frunte al avangardismului din Berlinul
anilor 1930, emigrat in Romania in vara anului 1933, ca urmare a persecutiilor
regimului nazist indreptate asupra evreilor. (...)

Imobilul Scala este
destinat birourilor, avand spatii comerciale la parter si adapostind in interior
o sala pentru un cinematograf. Cladirea este remarcabila in special pentru cele
două referinte subtile la spiritul anilor 1930. Masa construita este structurata
in doua volume articulate la nivelul strazii.

In coltul din stanga se vede cladirea Hotelului Ambasador - neconstruit inca la acea vreme, iar in drepta, astazi se vede noul bloc Scala, despre care Raiden a dat mai multe explicatii.

Ploiesti - Catedrala Sfantul Ioan

Unul dintre reperele orasului Ploiesti este Catedrala ”Sfantul Ioan” situata pe vechea Calea Campinii, in actuala Piata Eroilor. Astazi, biserica este intr-o reconstructie planuita inca din interbelic, deoarece inca de atunci se simtea nevoia unei catedrale pe masura orasului. Ziduri vechi dispar, dar istoria ramane.

Biserica a fost construita pentru prima data imediat dupa anul 1810. Probabil din cauza subrezimii sale sau a faptului ca devenise prea mica pentru mahalaua omonima, in 1840 este demolata si se construieste pentru a doua oara biserica.

Citeste restul articolului

Bucuresti - Biserica Rusa

Aflata in centrul orasului, langa Palatul Societatii Generala, Biserica Rusa este un must pe lista si asa lunga a provincialilor veniti in capitala sau a oricaror alti straini ajunsi pe malurile Dambovitei. Turlele ei sunt o aparitie excentrica in arhitectura eterogena a Bucurestilor, iar silueta ei de skyscraper religios atrage imediat privirile.

Povestea incepe in 1905, cand ambasadorul rus Ghiers decide sa faca demersurile necesare pentru a se ridica o biserica ortodoxa pentru personalul de la ambasada rusa (care se afla pe Calea Victoriei, la doi pasi de viitorul lacas de cult) si pentru toti rusii aflati (inca) doar ca simpli straini in capitala Regatului Roman. Tarul Nicolae al 2-lea (cel care avea sa fie ucis de catre bolsevici) ofera 600.000 de ruble, suficient cat sa nu se faca niciun rabat de la calitate si in 1909, biserica este sfintita.

Jurisdictia asupra bisericii s-a perindat, de-a lungul vremii, intre Moskova si Bucuresti. Pana in 1934, a fost sub autoritate ruseasca, apoi a intrat sub obladuirea Patriarhiei de la Bucuresti (cu o sincopa intre 1947 - 1957 cand a revenit la statutul initial). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici se tineau slujbele pentru basarabenii si bucovinenii refugiati din zonele ocupat de catre sovietici.

Cutremurul din 1977 i-a afectat cupola centrala, dar s-au facut imediat unele reparatii. Biserica avea insa nevoie de o renovare serioasa, iar aceasta a inceput in 2000 si - ghici ce - nu s-a terminat nici pana azi.

Ploiesti - Casa Gavanescu

O comparatie usor diferita de restul de pe blog.

In 1907, pe strada C.A. Rosetti (azi Bobalna), chiar la intersectia cu Petre Cinta (azi Ana Ipatescu), un tamplar cu renume in oras, pe numele sau Simion Gavanescu, se hotaraste sa ridice o cladire durabila pentru el si sotia lui Alexandrina (”scumpa lui sotie” dupa cu el o numeste), dar si pentru copii sai: Maria, Gheorghe, Dumitru si Niculae. Intr-o zi de marti, pe 25 iunie... Citeste articolul complet aici.

Sighisoara - Strada ”1 Decembrie 1918”

Revenind, in centrul istoric al Sighisoarei, in ”orasul de jos”: azi, strada ”1 Decembrie 1918”.

Artera incepe de la Tarnava Mare si se termina in Piata Hermann Oberth.

Ar fi pacat sa las articolul nefinalizat, asa ca dau un citat de pe Wikipedia:

La alegerile locale din 2008 candidatului PSD, Dorin Danesan, primarul in
functie al Sighisoarei, i-a lipsit un singur vot pentru a fi ales in primul tur
de scrutin pentru un nou mandat. [...] Dorin Danesan este fiul lui Ioan Danesan,
primar al Sighişoarei in anii 1970, de numele caruia se leaga demolarea unor
cladiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orasului.

Iar cei ce viziteaza Sighisoara vor intelege si mai bine :-). Sau mai bine :-(.

Bucuresti - Universitatea si Statuia lui Gheorghe Lazar

In prim-planul pozei vechi se vede cladirea veche a Universitatii din Bucuresti, imobil construit in vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), in mijlocul Bucurestilor, intre lanuri de porumb si terenuri virane. Grav afectata de bombardamentele din 1944, va fi demolata si reconstruita abia in anii `60, dar supraetajata si complet diferita si in interior.

In dreapta se observa statuia lui Gherghe Lazar, fondatorul primei scoli in limba romana din Bucuresti. Monumentul de marmura este opera lui Ion Georgescu, nimeni altul decat viitorul profesor al lui Constantin Brancusi, si a fost dezvelit in 1886, la mai mult de o jumatate de secol de la moartea lui Lazar.

Si ca la orice comparatie care vizeaza Bucurestiul, ceea ce frapeaza este numarul mic de automobile existente, in antiteza cu zilele noastre. :)

Tribunalul - Câmpulung Muscel

Clădirea Tribunalului județului Muscel a fost dată in folosință in anul 1910. După desființarea județelor în 1950, devine tribunal raional, iar în 1968 s-a transformat în tribunal orășenesc, respectiv municipal în 1995.

Brasov - Piata Sfatului (3)

O alta perspectiva din frumoasa Piata a Sfatului din Brasov. Poza veche este facuta undeva in jurul anului 1900, deoarece Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” este ridicata (turnul casei parohiale se va prabusi la cutremurul din 1940 si va fi refacut abia in 1972).

O alta diferenta este legata de cladirea din dreapta pozei. Pare ca initial fatada era mult mai bogat decorata decat este acum.

Medias - Turnul Steingasser

Turnul Steingasser din Medias este rezultatul vechiului sistem de aparare al unei cetati medievale: breslele locale, pe cont propriu sau asociate, ridicau turnuri de aparare pe care le si intretineau. Astfel, turnul sus numit a fost construit intre 1507-1534 de catre zidarii si pietrarii sasi din localitate. 

Grav afectat de asediul curutilor (luptatori antihabsburgici) in 1705, turnul a fost refacut in deceniile urmatoare, cand a si capatat aspectul actual.

Aiud - Colegiul ”Bethlen Gábor”

O alta perspectiva asupra Colegiului ”Bethlen Gábor” din Aiud. Mai multe informatii aici.

Ce-ar fi sa le restauram?

Sau cam asa s-a gandit TVR-ul, care a initiat o campanie in acest sens.

Campania "Restaurare" va invita sa contribuiti la salvarea
monumentelor istorice.

30 de cladiri monumente istorice, selectate cu ajutorul
Comisiei Nationale a Monumentelor, intra intr-o competitie în care publicul larg
va decide care dintre ele va fi restaurat. Ele aparţin acum primariilor si
consiliior locale care doresc sa le integreze in circuitul public, iar campania
TVR incearca sa le ajute.

Timp de zece saptamani, in fiecare duminica, un film documentar
va va prezenta cate trei monumente care trebuie restaurate. Dumneavoastra veti
fi invitati sa votati unul din trei.

Zece cladiri vor ajunge in finala care se va desfasura pe intai
decembrie. Atunci, veti fi invitati sa votati in direct care dintre cele zece
merita restaurata.

Tot pe intai decembrie se va organiza si un teledon pentru
strangere de fonduri pentru restaurarea cladirii care va castiga.

Stramosii nostri au dat un leu pentru Ateneu, şi Ateneul s-a
construit si ne mandrim cu el. Puteti contribui direct la salvarea altor cladiri
valoroase din patrimoniul nostru!

Mai multe detalii, pe saitul lor. Daca proiectul va avea o finalitate concreta, in sensul de a fi renovate cele 3 cladiri, atunci TVR-ul merita respect, o bere si audienta. Serios. :)

Brasov - Piata Sfatului (2)

Piata Sfatului din Brasov a fost un martor al evolutiei mijloacelor de transport, fapt care a influentat si statul acestui spatiu din centrul orasului.

In secolele XVI-XVII, aici se desfasurau targurile saptamanale. Pe tarabe, in carute sau asternute pe jos, marfurile isi asteptau cumparatorii, iar seara, negustorii, se bucurau la hanuri si la carciumi de vanzarile de peste zi. Vremurile se schimba si in secolul XIX, in perioada clasicismului si romantismului, piata devine statie pentru birjele care duceau oamenii grabiti in diferite puncte ale orasului. In 1891 se va da in folosinta primul tramvai din Brasov, iar unul din capetele acestei prime linii va fi in Piata Sfatului.

Dupa 1900 incep sa apara automobilele, totul se va roti in jurul notiunii de viteza si usor - usor trasurile incep sa lase locul noilor vechicule. Exact acest prag este surprins in antiteza de mai sus. In perioada comunista, piata va deveni parcare pentru masinile al caror numar se tot inmultea in Brasov, ca peste tot in tara. Astazi, Piata Sfatului este o zona pietonala in care se organizeaza diferite concerte, expozitii, etc.

Busteni - Bulevardul "Carol I" (2)

O alta perspectivă a Bulevardului ”Carol I” din Busteni.

Probabil imaginea este undeva de la inceputul anilor 30, deoarece prima casa din stanga pozei vechi a fost inlocuita cu o cladire tipica perioadei interelice. In plan departat se vede fostul Hotel Caraiman, actual spital orasenesc. De asemenea, in dreapta de tot se vad case care au fost demolate in perioada comunista, in locul loc fiind azi un parc si centrul comercial Costila.

Brasov - Palatul Prefecturii

Pe bulevardul Eroilor din Brasov, foarte aproape de centrul vechi al orasului se afla o cladire masiva, dar foarte frumoasa, care astazi este sediul Prefecturii.

Imobilul a fost ridicat in 1902, dupa sta marturie anul de pe fatada si initial a fost Palat de Justitie, probabil pana la instaurarea regimului comunist. In fata acestei cladiri s-au adunat brasovenii pe 21/22 decembrie 1989 alaturandu-se Revolutiei de la Timisoara si Bucuresti. Si aici a fost unul din locurile din Brasov unde s-a tras spre revolutionari in timp acelor evenimente.

Leapsa de la Raiden

Raiden de la Rezistenta Urbana s-a gandit sa ne trimit si noua o leapsa privind Bucurestii semicunoscuti / nepromovati / prea putin stiuti. Ii multumesc frumos pentru ca scoate blogul AtunciSiAcum din stereotipia in care parca se blocase. Asa ca iata propunerile mele:

1. Caru cu Bere

Sursa: flickr

Unul din cele mai faine localuri din Bucuresti. Magia incepe de cum pasesti inauntru - mobilier din lemn, pereti pictati, muzica live si mai ales berea casei. Fara indoiala, Caru cu Bere nu este doar o cladire.

2. Institutul national al magistraturii

Alta imagine nu am gasit. Cladirea la care ma refer este cea din stanga. Sursa: flickr

Cladirea de pe bulevardul Elisabeta este, in opinia mea, un exemplu de rafinament si stil interbelic. Prea putin pusa in valoare astazi.

3. Arhivele Nationale

Sursa: flickr

Situat intre Primaria Generala a capitalei si Institutul national al magistraturii, sediul de azi al Arhivelor Nationale este o cladire tare interesanta.

4. Casa de la intersectia strazilor Mircea Vulcanescu si Calea Plevnei

O imagine aparte, rupta parca dintr-o nuvela fantastica d-ale lui Eliade.

5. Casa pe Calea Grivitei

Este undeva in apropierea liceului bulgar. De cand am vazut-o prima data, am fost uimit de acest imobil. Azi este intr-o stare nu prea buna de conservare.

6. Fostul Hotel Astoria

Renovat mai mult sau mai putin reusit, dar cu siguranta ar fi putut fi pus mai bine in lumina.

Nominalizari lipsite de poze ar fi poze ar fi, cred eu, usor plictisitore. Asa ca ma opresc aici si multumesc inca o data lui Raiden. :)

Strada Negru Vodă - Bărăţia

Bărăţia din Câmpulung a fost construită în secolul al XIII-lea.
În anul 1300, a fost înmormântat în interiorul acesteia comitele sas Laurencius de Longo Campo, conform inscripţiei de pe piatra tombală – prima scriere epigrafică în limba latină şi prima atestare a oraşului.
În anul 1730 a fost construit impresionantul turn – clopotniţă şi s-au înlocuit zidurile înconjurătoare.
În 1760 s-a terminat rezidirea Brăţiei arsă în incendiul din 1737.
Iată ce scrie Petre Ispirescu în una din lucrările sale : “Această biserică catolică este mai bogată decât toate bisericile ortodoxe: are moşii, codri de munţi cu păduri frumoase pe care le exploatează călugărul papistaş foarte sistematic; [...] se zice că bărăţia este înzestrată cu averi încă de pe timpurile lui Radu Negru Vodă. ”

Aiud - Biserica Catolica

In centrul vechi al Aiudului se afla Biserica Catolica din oras, monument istoric de factura baroca. Constructie masiva, de piatra, a fost ridicata de calugarii minoriti in decursul a catorva decenii, incepand cu 1727. Initial, turnul nu depasea inaltimea cladirii, dar in 1896 el a fost adus la forma de astazi.

Biserica Catolica din Aiud are un bogat patrimoniu, la loc de frunte aflandu-se o pictura vieneza reprezentand-o pe Sfanta Elisabeta. De asemenea, orga a fost realizata in 1789, iar altarul cu jumatate de secol mai devreme.

Sursă: biserici.org 

Bulevardul Magheru - 1974

Revenind in Bucuresti, o noua antiteza surprinsa pe Bulevardul Magheru. In prim-plan - Hotel Ambasador.

Fotografia veche este realizata in 1974 de Willy Pragher (despre care am mai vorbit si in articolul despre Ansamblul Coltea) si surprinde una din putinele segmente ale bulevardului neafectate semnificativ de cutremurul din 1977.

Palatul Culturii - Campulung Muscel

A fost iniţial localul primăriei. Clădirea a fost construită în anul 1907 şi pe latura nordică exista “Foişorul de Foc” (demolat după cutremurul din 1940). După 1968 cand s-au desfiinţat raioanele, Primăria se mută în localul fostei Prefecturi. Câţiva ani, aici a fost sediul Unităţii de Securitate. Din 1972 adăposteşte Casa de Cultură “T. Muşatescu” şi Biblioteca.

Brasov - Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”

Orice turist care ajunge in Piata Sfatului din Brasov va remarca in sirul de cladiri medievale o constructie diferita, cu rol ecleziastic. Cladirea in sine nu este biserica, ci casa parohiala, deoarece romanii ortodocsi nu aveau drept de a construi biserici la strada, in cetate. Lacasul de cult, mai scund decat imobilul din Piata este mai scund si poate fi observat cel mai bine de pe Tampa.

Intregul ansamblu al Bisericii Adormirea Maicii Domnului” a fost realizat intre 1894 - 1896, din banii donati de romani avuti din Brasov. Si trebuie spus ca proiectul nu este unul original, fiind o copie a bisericii grecesti din Viena (poza aici)

Muzeul de etnografie si arta populara - Campulung Muscel

Cladirea (fosta Vilă Gică Ştefănescu) în care se află Muzeul de etnografie şi artă populară datează din anul 1735 fiind cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. A fost restaurată de arhitectul D.I. Berechet în anul 1928 şi adăposteşte în prezent colecţiile etnografice ale Muzeului Municipal Câmpulung.
In muzeu este organizată o expoziţie de artă populară şi etnografie musceleană cu obiecte deosebit de valoroase, majoritatea făcând parte din patrimoniul cultural naţional prezentate într-un mediu ambiant original, în sensul că această clădire- Casa Ştefănescu- este ea însăşi un monument de arhitectură populară musceleană. Clădirea este foarte veche, foarte bine întreţinută şi folosită pentru organizarea unor manifestări de specialitate, de expoziţii temporare, de contactele pe care le are primaria cu şcolile şi cu celelalte instituţii de profil din ţară.

Bușteni - Hotel Caraiman (2)

Hotel Caraiman (sau cum era branduit de cei din epoca - ”Marele Hotel Caraiman”), vazut de data aceasta dinspre Ploiesti/Sinaia. De remarcat ar fi acel Magasin Universel de la parterul cladirii.

Despre acest imobil am vorbit mai demult, aici.

Brasov - Piata Sfatului

Piata Sfatului din Brasov este fara indoiala un loc incarcat de istorie si ar fi foarte multe de spus despre acest loc central al urbei. Poza actuala este pusa in antiteza cu o litografie din 1918, deci de la sfarsitul Primului Razboi Mondial. 

In zona dinspre Biserica Neagra a pietei, au fost aplicate pedepse corporale acelor femei din Evul Mediu care au fost judecate si gasite vinovate de vrajitorie. Tot aici ar fi existat si un Stalp al infamiei, loc public de pedeapsa pentru diferiti infractori. Dupa ce Brasovul a trecut din mainile turcilor in cele ale habsburgilor, au existat o serie de conflicte intre locuitori si noile autoritati, care au culminat cu decapitarea lui Stefan Stener, seful breslei cizmarilor, act care a avut loc - unde altundeva? - in Piata Sfatului.

Aiud - Colegiul ”Bethlen Gábor”

Una din cele mai importante institutii de invatamant din Aiud / Nagyenyed / Strassburg am Mieresch este, fara indoiala, Colegiul ”Bethlen Gábor”, institutie care are o vechime de aproape 400 de ani. Infiintat initial la Alba Iulia, colegiul se refugiaza o vreme la Cluj, din cauza raidurilor otomane, iar in final se stabileste la Aiud, in 1662. Astazi este, daca nu ma insel, liceu exclusiv maghiar (judecand dupa toate afisele lipite la intrare).

Actuala cladire, foarte impunatoare si masiva, a fost ridicata (cred) in 1885, dupa cum stau dovada decoratiile de fier forjat de pe usa de la intrare. La etajul 1 al imobilului se afla Muzeul de Stiinte ale Naturii, cel mai vechi de acest fel din Romania. Prima sa consemnare apare in 1720 si va puteti inchipui ce colectie bogata are (de altfel si eu fac la fel pentru ca muzeul se inchisese cand am ajuns).

Brasov - Casa Sfatului

Aflata in inima orasului Brasov / Kronstadt / Brassó / ba chiar si Stalin (la inceputul perioadei comuniste, atunci cand pe Tampa s-au taiat copacii astfel incat din avion sa se citeasca numele dictatorului sovietic), Casa Sfatului reprezinta un simbol al vechii citadele. 

Prima atestare a unei astfel de constructii apare in 1420, ca peste o jumatate de secol, aceasta sa fie consemnata din nou sub numele de Praetorium. De pe Wikipedia am aflat ca in 1608 un trasnet a aprins cladirea si focul nu a putut fi stins decat cu vin, otet si lapte. Grav afectata de atacul habsburgilor din 1689, cladirea a trecut printr-un veac de ample renovari care au luat sfarsit in 1780 (de atunci dateaza si stema orasului aplicata pe loggia din fata).

Interesant este faptul ca la inceputul secolului XX, autoritatile austro-ungare au vrut sa demoleze cladirea, dar presa si reactia publica au reusit sa intoarca decizia initiala. Din 1950, vechea Casa a Sfatului a devenit Muzeu de Istorie al orasului Brasov.

Mănăstirea Nămăieşti

La câţiva kilometri nord-vest de Câmpulung Muscel, se află Mănăstirea Nămăieşti. Situată într-o zonă de un pitoresc deosebit, o zonă cu străvechi urme istorice. Date exacte în legătură cu întemeierea mănăstirii şi a bisericii săpată în piatră nu se cunosc. Însă, legendele transmise oral, din moşi strămoşi, în satul Nămăieşti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Vodă. Tot tradiţia ne povesteşte şi despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice că unui cioban i s-a arătat în vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoală-te, sapă sub tine şi vei găsi o icoană într-o bisericuţă de piatră. Trezindu-se din acest vis ciobanul începu să sape cu râvnă şi după trei zile şi trei nopţi dădu de o bisericuţă de piatră, în formă de peşteră, cu icoane şi odoare bisericeşti. Se spune că pe aceste locuri icoana a fost adusă de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit pe aceste meleaguri.
În această zonă, oprindu-se în dreptul unei grote unde se zicea că ar trăi un preot păgân.În dorinţa de a-l creştina pe acesta, Sfântul Apostol Andrei ar fi intrat în grotă, mai spune legenda, dar negăsind pe nimeni le-ar fi spus celor cu care călătorea: "Nemo est" (Nu este nimeni), de unde şi numele de Nămăieşti. A lăsat însă icoana în această grotă, în partea de nord, aproximativ în acelaşi loc în care se află acum în biserica mănăstirii.

“Legenda spune că o icoană a fost găsită într-o scobitură din vârful stâncii. Această miraculoasă întâmplare a generat o cercetare mai amănunţită; s-a săpat mai jos şi curând s-a descoperit o cavernă de o mărime suficientă care să-i permită transformarea într-o biserică mică. În timp ce schiţam exteriorul acestei construcţii, am văzut o călugăriţă îngenunchind pe punctul de pe piatra neagră în locul unde icoana fusese găsită; se apleca fără încetare, făcându-şi semnul crucii în timp ce se apleca”. (Mrs. (Mary Adelaide) Waker, “Untrodden Paths in Roumania”, London, 1888, pp 243-252. Traducerea din limba engleza a fost facuta de prof. Paula Malancu.)

București - Ansamblul Colțea

Și pentru că s-a termint sesiunea, ne reapucăm de treabă. Astăzi vom vorbi de unul dintre cele mai vechi asambluri arhitectonice din București și anume Ansamblul Colțea. Astăzi, acesta se compune numai din Biserica și Spitalul omonime. De-a lungul vremii au dispărut chiliile, hanul și, cel mai trist, Turnul (despre care a vorbit Radu Oltean).

Fotografia veche a fost realizată în 1974 de către Willy Pragher, un fotograf german care a lăsat o bogată arhivă fotografică a României interbelice. Biserica Colțea a fost ridicată în jur de 1701 - 1702 de către Mihail Cantacuzino, iar câțiva ani mai târziu, lângă acest lăcal de cult, s-a ridicat și un spital cu un medic chirurg și 24 de paturi pentru bolnavi. Despre Spitalul Colțea nu știu foarte multe, doar că forma sa actuală, în stil clasic, a fost construită în 1887. În spatele spitalului s-a aflat până de curând Policlinica Colțea (despre care a vorbit pe larg Raiden), loc unde au fost îngrijiți tinerii împușcați la revoluție sau bătuți de mineri, dar cum nu ne trebuie memoria eroilor, ci locuri de parcare, clădirea a fost demolată. 

Biserica avea inițial 2 turle, una pe pronaos și una pe naos, adică forma pe care o are acuma. Grav afectată de cutremurul din 1940, cea de pe naos a căzut la bombardamentele din 1944. Nici cea de pe pronaos nu scăpase mult mai bine, dar a fost consolidată în anii 50. Așa se explică diferența dintre starea de atunci și cea de acum a bisericii. În 1986, sub pretextul unei renovări, biserica a fost închisă și redeschisă în 21/22 decembrie 1989. Un alt episod dureros a fost în vara lui 1990 când minerii aduși să instaureze democrația cu pumni și bâte au deteriorat în stilul lor caracteristic ușa de la intrare ca să-l găsească pe ”preotul legionar”.

Și astăzi, din câte știu, biserica este în proces de renovare, dar merită să îi fie călcat pragul mai ales că pictura interioară este realizată de Gheorghe Tăttărăscu, iar una din icoane îi este atribuită lui Pârvu Mutu (sec XVIII).

PS: nu am uitat de statuia lui Mihail Cantacuzino, dar despre ea voi vorbi cu alt prilej. 

București - Hotel Ambasador

Revenind pe bulevardul Magheru din București, găsim o altă clădire emblematică a capitalei, și anume Hotel Ambasador. Construcția are caracter monumental, fațada fiind marcată de linii drepte și de o perfectă simetrie. Terasa hotelului, aflată la nivelul 12, oferă o panoramă spectaculoasă asupra bulevardului, a pieței Palatului Regal, dar și a Hotelului Intercontinental sau a Casei Poporului.

Clădirea Hotelului Ambasador a fost ridicată între 1936-1937, după planurile lui Arghir Culina, același arhitect care întocmise planurile Hotelului Palace. La începutul anilor '50 aici erau aduși pentru a simți ”gustul libertății democrației populare” deținuții politici cărora urma să li se propună diferite compromisuri (în general socialiștii deviaționiști beneficiau de un astfel de tratament).

București - Hotel Astoria

Situată pe bulevardul Elisabeta, vis-a-vis de Hotel Palace, această veche clădire are o istorie care se lasă mai greu cunoscută. Imobilul a fost ridicat înainte de 1912 (în poza veche se pot observa lucrările la Hotel Palace) și inițial apare ca fiind ”Casa Dotațiunii Oastei”, ceea ce sugerează  o posibilă legătură cu sfera armatei.

În perioada interbelică, aici a funcționat Hotel Astoria, la parter având o renumită cofetărie. De la Raiden am aflat că, cel puțin în anii de până în instaurarea ”democrației populare”, aici și-a avut sediul un departament al Academiei Comerciale (informație neverificată).

Care a fost destinația clădirii în perioada comunistă, nu știu. Astăzi, imobilul este într-un proces de renovare, oarecum surprinzător, deoarece nu apare în lista monumentelor istorice, deci ar fi fost o pradă ideală pentru rechinii imobiliari.

Bușteni - Hotel Caraiman

Nu cunosc foarte multe date despre această construcție. Tot ce știu este că nu figurează a fi monument istoric, în ciuda vechimii sale de aproape un secol. În perioada interbelică aici a funcționat ”Marele Hotel Caraiman”, motiv de mândrie al locuitorilor din Bușteni. Probabil că după naționalizarea efectuată de comuniști (așa cred, dar nu sunt sigur) destinația i-a fost schimbată în spital orășenesc.

Sincer să fiu, nici nu știu dacă mai există această clădire. Cel puțin în vara lui 2008, imobilul încă mai stătea bine-mersi pe partea stângă a DN1-ului, în sensul spre Brașov. Apoi, au început discuțiile dacă spitalul merită renovat sau demolat și construit unul nou. Evident, banii au fost criteriul principal. Și mai evident, destui politicieni locali au susținut varianta ”românească” - demolarea. Sper, totuși, să nu se petreacă acest lucru, cu toate că...

Biserica Flămânda - Câmpulung Muscel

Denumirea dealului şi anume “Flămânda” e legendară şi tradiţia spune ca însuşi Negru Vodă a dat acest nume:"domnitorul a zăbovit îndelung pe o culme, până a flămânzit, dar oamenii din preajma locului n-au avut cu ce să-i ostoiască foamea. Atunci s-a hotărât voievodul să îi împroprietăreasca printr-un hrisov, făcându-i moşneni mândri şi plini de dârzenie în apărarea acelor muscele." De atunci i s-a spus acelui deal "Flămânda" şi aşa i-a rămas numele până în ziua de azi.
O altă explicaţie, despre denumirea dealului, este aceea legată de cimitirul din apropiere care se zice că este “flămând” pentru ca nu se mai satură să înghită morţii, cum nu s-a săturat nici Negru Vodă de privit din vârful dealului, acum aproape o mie de ani.

Biserica Flămânda s-a numit iniţial Schitul Mărculeşti după numele primului ctitor (1765) şi avea o singură turlă. Între 1886 – 1890 s-a construit o nouă biserică. Degradându-se este demolată şi aceasta după 1943. Alături s-a construit actuala biserică între anii 1941-1943 de Gh. Ştefănescu, în memoria fiicei sale care a murit într-un accident chiar în ziua nunţii.

“Flămânda este o mică mănăstire pe vârful unui deluleţ în marginea Câmpulungului, de ceea parte de râu. Ce va fi fostîin vechime nu ştiu. Dară ştiu, după cum mi s-a spus, că aci a fost închis Ienachiţă Văcărescu poetul, de către fanarioţi, pentru gândurile lui patriotice.[...]
În Vârful dealului, dacă ajungi, stai şi te miri ce fel de mănăstire să fie asta! Acolo nu se vede nici urmă de locuinţă omenească. Nici chilii de călugari, nici nimic.” Petre Ispirescu , “Snoave sau poveşti populare”, vol. II, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988, pp. 692-698.


În anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, tânăra Margareta Ştefănescu se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi. Fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului filantrop Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată lumea bună a târgului. Dar în localitatea Găeşti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. În urma accidentului, nevinovata Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani, ceilalţi pasageri din maşină rămânând neatinşi. Îngroziţi de această tragică întâmplare, nefericiţii părinţi şi-au înmormântat unicul copil la Cimitirul Bellu din Capitală. Margareta a fost asezată în sicriu şi purtată pe ultimul drum îmbrăcată în rochia de mireasă, pe care se mai vedeau pete de sânge. Tragedia a facut înconjurul ţinutului. Toţi localnicii vârstnici îşi mai amintesc această întâmplare încă şi în ziua de azi. Dar la puţină vreme după înmormântare, Gheorghe Ştefănescu începe să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: "Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung...". În cele din urmă, tatăl înţelege mesajul şi ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape doua sute de ani în urmă, "Schitul Mireselor" începuse să înzestreze fete sărace pentru măritiş. Fiind om înstărit, Gheorghe Ştefănescu nu a precupeţit nici un ban pentru această ctitorie. Piatra de temelie s-a pus în 1938, şi după numai doi ani, în 1940, deşi începuse cel de-al doilea război mondial, lăcaşul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. Cei care au desăvârşit construcţia din piatră albă de Albeşti au fost meşterii pietrari italieni, stabiliţi la Câmpulung între cele două războaie, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii de Nicolo. Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşitele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt, albă precum un voal de piatră. În 1942, a plecat dintre cei vii şi mama tragicei mirese, fiind aşezată alături de fiica sa, în acelaşi locaş. În anul 1948, pe data de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Părintele Iustinian Marina, avea să sfinţească această ctitorie. De faţă se afla, singur, îmbătrânit şi deja sărac, din cauza schimbării timpurilor, însuşi ctitorul Gheorghe Ştefănescu, ale cărui oseminte odihnesc astăzi lângă soţie şi fiică, sub cea de-a treia lespede de piatră. (sursa: www.forumula-as.ro)

Pictura este originală, păstrându-se încă din anul 1940.
Partea dreaptă a naosului necesită lucrări de reabilitare şi de consolidare a fundaţiei. Din păcate, ca la toate monumentele istorice, nu există fonduri.

București - Hotel Palace

La intersecția bulevardului Elisabeta cu strada Ion Brezoianu se află una din clădirile-simbol ale Bucureștiului, aflată (cum altfel?) în paragină și despre care aproape oricine îi știe o parte din istorie datorită melodiei lui Tudor Chirilă. Unii îi spun Hotel Palace, alții Hotel Cișmigiu, iar alții Berăria Gambrinus, dar toți se referă la același imobil de 6 etaje degradat, părăsit și aflat în pragul prăbușirii.

Povestea sa începe în 1912 când Nicolas Pissiota (român din sudul Balcanilor) îl ia ca arhitect pe vărul său Arghir Culina și împreună ridică o construcție care impresiona la vremea sa prin dotările și luxul său. În posesia familiei Pissiota a rămas până în 1948, când comuniștii au naționalizat imobilul. Până în 1995, clădirea a fost cămin pentru studenții de la teatru și cinematografie, iar povestea celor de la Vama Veche referitoare la fata care a murit în casa liftului este chiar adevărată. În urmă cu câțiva ani, o firmă spaniolă a cumpărat clădirea și promitea păstrarea fațadei și creare de apartamente de lux în interior, dar ideea tot nu s-a materializat.

Și totuși, de unde vine denumirea de Berăria Gambrinus? Această berărie, la origine, a fost fondată în 1901 de Ion Luca Caragiale și era situată vis-a-vis de fostul Teatrul Național și actualul Palat al Telefoanelor. Adevărul este că afacerea marelui dramaturg nu a avut nicio legătură efectivă cu acest loc. Vechea clădire a dispărut în 1940, dar ideea readucerii la viață a ”berăriei Gambrinus” i-a surâs în 1941 unui anume Naumescu care nu a găsit altă locație mai bună decât parterul imobilului de la intersecția Brezoianu cu Elisabeta.

Surse: metropotam, JN

Câmpulung Muscel - Marele Hotel Regal

Marele Hotel Regal este construit în centrul vechi al oraşului , de către N.Ştefănescu în anul 1890.
În perioada dintre cele două războaie mondiale aici se organiza sâmbăta târgul săptămânal.

În ultimii ani hotelul a purtat denumirea de Hotel Unic, iar în prezent clădirea este lăsată în paragină.

Bușteni - Biserica Domnească (II)

O altă perspectivă asupra Bisericii Domnești din Bușteni (despre care am scris aici) - o antiteză între biserica și grădina sa în 1914 și cum arată astăzi.

București - Palatul Liga Culturală

Anii '20 au reprezentat pentru România o perioadă de reașezare și de reformare datorată noilor realități. Liderii politici de atunci se confruntau cu nevoia unei armonizări a tuturor provinciilor unite cu Vechiul Regat, iar acest lucru s-a resimțit inclusiv pe plan cultural și ca urmare statul a investit bani în acest domeniu.

Astfel, în 1926 se punea piatra de temelie a edificiului cunoscut apoi ca ”Palatul Liga Cultarală” din București, situat foarte aproape de Splaiul Dâmboviței, dar și de Grădina Cișmigiului. Construcția s-a realizat sub coordonarea inginerului Constantin Cihodaru, după planurile arhitectului Ion Trajanescu și a fost finalizată în 1929. Cândva, nu știu exact când, clădirea a fost prelungită pe strada Schitu Măgureanu (se poate observa diferența în partea dreaptă), dar noului corp îi lipsesc decorațiunile neo-românești existente pe vechiul edificiu.

Puteți să faceți un exercițiu si să vi-l imaginați pe Nicolae Iorga intrând în această clădire art-deco bucureșteană, pentru că în perioada interbelică aici a avut sediu revista ”Neamul Românesc”, publicația condusă de marele istoric. Clădirea a fost și martora demolărilor ceaușiste de pe malul celălalt al Dâmboviței, când s-a construit Casa Poporului și tot acel monstruos centru civic. În plus, în antiteză se surprinde și diferența între podul cel vechi - dispărut tot în anii 80, la sistematizarea Dâmboviței - și podul cel nou, gri și monoton.

București - Liceul Lazăr

Istoria liceului Lazăr din București se leagă de numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a înființat în 1860 această instituție de învățământ. 

Clădirea actuală, situată în colțul sud-estic al parcului Cișmigiu, se înscrie în stilul clasic al sfârșitului de sexol XIX. Interesantă este mai mult antiteză dintre traficul de atunci și cel de acum și, surprinzător, statistic vorbind englezul pasionat de astfel de lucruri, pe atunci se mergea ceva mai repede ca azi. :)

Ploiești - Halele Centrale

Orașul Ploiești a avut de-a o dezvoltare urbanistică mai puțin norocoasă, iar acest lucru se poate observa astăzi în numărul relativ mic de monumente istorice pe care urbea le mai păstrează. Clădirile publice au început să fie construite, timid, abia din timpul lui Alexandru Ioan Cuza (primul rege al României după cum afirma sus și tare un turist asiatic în toamna trecută, la Peleș).

Unul dintre simbolurile locale îl reprezintă Halele Centrale din Ploiești, construcție impozantă, realizată în anii '30 ai secolului trecut. Acestea au apărut din nevoia unei piețe la standardele vremii pentru un oraș aflat într-o dezvoltare galopantă. Lucrarea a fost încredințată lui Toma T. Socolescu (fiul lui Toma N. Socolescu), iar arhitectul a plecat într-un tur al Europei, pentru a se documenta suficient pentru a realiza planurile unui edificiu monumental. Ceea ce a și reușit. La finalul slujbei de sfințire a Halelor, Socolescu afirma că în cazul în care 1000 de oameni ar încerca să intre simultan în hale, nu ar fi nicio problemă. Clădirea are 4 intrări, fiecare purtând numele unei localități, exponențială pentru direcția geografică a drumul comercial. Astfel, există Poarta Brăilei (E), Poarta București (S), Poarta Târgoviște (V) și Poarta Brașov (N) (sper că le-am nimerit :) ).

Până la inaugurarea din 1935, în fața Halelor, unde astăzi există un parc, se afla vechiul Obor al Ploieștiului, în realitate o grămadă de tarabe amărâte. Între 1982 - 1983, clădirea Halelor s-a aflat într-un amplu proces de consolidare, deoarece întreaga structură se mișcare cu câțiva centrimetri, fapt ce ar fi putut fi fatal în cazul unui cutremur.

Blocurile care se văd în dreapta au fost construite între 1956 și 1964, pentru a curăța zona de ”maghernițe” și pentru a ascunde restul caselor vechi. Cu aceeași ocazie, unul din capetele străzii Constanței a fost astupat cu un rând de blocuri. Și ce importanță are acea stradă? Ei bine, acolo, într-o casă veche s-a născut Octavian Belu, renumitul antrenor de gimnastică.

București - Gara de Nord

În urmă cu puțină vreme am început discuția despre tronsonul de cale ferată care, din a doua jumătate a secoului XIX, a unit Transilvania cu Muntenia, oprindu-ne asupra gării din Bușteni. Capătul de linie dinspre vechiul Regat era la București, în Gara de Nord, care, surprinzător, nu este cea mai veche din oraș, aceasta fiind Gara Filaret.

Gara de Nord din București a fost inaugurată în 1872 și inițial s-a numit Gara Târgoviștei, căpătând denumirea actuală în 1888. Clădirea a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului - adaugiri de noi corpuri, schimbări ale fațadelor, etc.

Destinul ei a fost unul spectaculos, datorită importanței sale ca nod feroviar. Gara de Nord a fost martora multor evenimente istorice însemnate, de la vizita Țarului Alexandrul al II-lea al Rusiei din 1877, până la întoarcerea în țară a M.S. Regelui Mihai I în decembrie 1947, atunci când comuniștii se credeau deja scăpați de monarhie. De asemenea, pe peroanele gării au avut loc și numeroase procesiuni funerare impresionante, atunci când trenuri mortuare au adus în capitală diferite personalități ale vremii: în 1922, Take Ionescu este adus din Italia, sau în 1937, când gara se umple de cămăși verzi venite să-i primească pe legionarii Ionel Moța și Vasile Marin, morți pe frontul din Spania.

Spuneam că destinul Gării de Nord din București a fost unul spectaculos, dar mai ales unul norocos. În ciuda bombardamentelor intense din 1944, a rămas în picioare, iar peste o jumătate de veac, a avut beneficiat de schimbarea din decembrie 1989, deoarece în 1992 era programată pentru demolare. Ceaușescu vroia să radă vechea Gară de Nord și să o mute la marginea capitalei. Sună cunoscut? Ei, da, cam asta vor acuma unii arhitecți, urbaniști și politicieni. :)

Sighișoara - Turnul Cojocarilor

După ce ne-am asupra ”orașului de jos”, mai exact la Piața Hermann Oberth și la actualul Liceul Român ”Mircea Eliade”, astăzi vom urca sus, în cetatea Sighișoarei.

Orașul medieval, un muzeu în aer liber, este o zonă care trebuie neapărat vizitată, atâta vreme cât va mai exista (lucrările de reabilitare merg foarte greu spre deloc). Un loc în care istoria pare să se fi oprit în loc este și zona în care se află Turnul Cojocarilor.

Această construcție a fost sediul breslei cojocarilor, unul din nucleele economice ale Sighișoarei medievale. Turnul a fost distrus în 1676 de un incendiu care a devasta aproape jumătate din localitate și a fost reconstruit ulterior, căpătând forma actuală.